Nota: Vezi Legea nr.484-XIV din 02.07.99 despre modul de aplicare a modificarilor operate prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98 Nota: In textul Codului cuvintele "administratia intreprinderii, institutiei, organizatiei" se inlocuiesc cu cuvintul "administratia:, cuvintele "muncitorii si slujbasii" - cu cuvintul "salariatii", termenele "contractul colectiv" si "contractul de munca" se inlocuiesc respectiv cu termenele "contractul colectiv de munca", "contractul individual de munca" la cazul respectiv conform Legii nr.1315-XII din 02.03.93 Codul muncii al Republicii Moldova din 25.05.73 ---------- CAPITOLUL I DISPOZITII GENERALE Articolul 1. Sarcinile Codului Muncii al Republicii Moldova Codul muncii al Republicii Moldova reglementeaza raporturile de munca ale tuturor salariatilor, contribuie la cresterea productivitatii muncii, la imbunatatirea calitatii muncii, la sporirea eficientei productiei sociale si la ridicarea pe acreasta baza a nivelului material si cultural de viata al oamenilor muncii, la intarirea disciplinei muncii si la transformarea treptata a muncii spre binele societatii in prima necesitate vitala a fiecarui om capabil de munca. Codul muncii al Republicii Moldova stabileste un inalt nivel al conditiilor de munca, apararea pe toate caile a drepturilor de munca ale salariatilor. [Art.1 completat prin Ucazul din 08.04.88] Articolul 2. Drepturile si indatoririle de munca fundamentale ale salariatilor In conformitate cu Constitutia Republicii Moldova fiecare om are dreptul la munca pe care el o alege liber sau pe care o accepta liber, dreptul de a dispune de capacitatile sale la munca, dreptul de a-si alege profesia si ocupatia, precum si dreptul la protectie de somaj. Munca fortata este interzisa. Fiecare salriat are dreptul: 1) la conditii de munca ce corespund cerintelor securitatii si igienei; 2) la recuperarea prejudiciului cauzat prin vatamarea sanatatii in legatura cu munca; 3) la recompensa egala pentru munca egala fara nici o discriminare si nu mai mica decit cuantumul minim stabilit de lege; 4) la odihna, asigurata prin stabilirea duratei maxime a timpului de munca, zilei de munca reduse pentru anumite profesii si lucrari, acordarea zilelor de odihna saptaminale, zilelor de sarbatoare, precum si a concediilor anuale platite; 5) la asociere in sindicate; 6) la asistenta sociala pentru limita de virdta, in caz de pierdere a capacitatii de munca si in alte cazuri prevazute de lege; 7) la apararea judiciara a drepturilor sale de munca. Salariatul este dator: 1) sa-si indeplineasca in mod constiincios obligatiile de munca; 2) sa respecte disciplina muncii; 3) sa aiba o atitudine gospodareasca fata de averea itreprinderii, institutiei, organizatiei; 4) sa indeplineasca normele de munca stabilite. [Art.2 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.2 in redactia Ucazului din 08.04.88] [Art.2 in redactia Ucazului din 01.11.84] [Art.2 in redactia Ucazului nr.691-X din 05.02.81] Articolul 3. Sfera de actiune a legislatiei muncii Legislatia muncii reglementeaza relatiile de munca ale salariatilor angajati la intreprinderile, institutiiile si organizatiile de pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de tipul de proprietate si forma de gospodarire, inclusiv relatiile de munca din gospodariile taranesti (de fermier). Relatiile de munca care iau fiinta din calitatea de membru al intreprinderilor si al organizatiilor corporative (cooperatiste, de arenda etc.) si care vizeaza principiile si garantiile referitoare la regimul timpului de munca si al timpului de odihna, la protectia muncii, la munca femeilor, tineretului, invalizilor si la cuantumul minim al retribuirii muncii se reglementeaza de legislatia muncii, iar in rest - de legislatia cu privire la activitatea intreprinderilor si organizatiilor respective, de statutele si regulamentele lor, de acordurile tarifare si contractele colective de munca. In cazul lipsei in legislatie a prevederilor referitoare la activitatea intreprinderilor si a organizatiilor sus-mentionate, precum si al lipsei in statutele, regulamentele, acordurile tarifare ale lor si in contractele colective de munca a normelor ce reglementeaza nemijlocit relatiile de munca concrete care iau fiinta din calitatea de membru al intreprinderilor si organizatiilor corporative se aplica normele respective ale legislatiei muncii. Legislatia muncii (cu exceptia normelor si regulilor privind protectia muncii) nu se extinde asupra persoanelor care desfasoara activitate particulara de antreprenoriat fara a folosi munca straina. [Art.3 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.3 in redactia Ucazului din 08.04.88] Articolul 4. Legislatia muncii Legislatia muncii este alcatuita din prezentul Cod si din alte acte ale legislatiei muncii. [Art.4 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 5. Contractele si acordurile de munca internationale Daca prin contractul sau prin acordul international, la care participa Republica Moldova, sunt stabilite alte prevederi decit cele care se contin in legislatia muncii a Republicii Moldova, se aplica prevederile contractului international sau ale acordului international. [Art.5 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.5 modificat prin Ucazul nr.691-X din 05.02.81] Articolul 6. Nulitatea conditiilor din contractele de munca, care inrautatesc situatia salariatilor Conditiile din contractele de munca, care inrautetesc situatia salariatilor in comparatie cu legislatia muncii sus numite. Intreprinderile, institutiile, organizatiile, in limitele competentei lor si pe seama mijloacelor proprii, pot stabili pentru salariat inlesniri de munca, sociale si de trai suplimentare in comparatie cu legislatia. [Art.6 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.6 in redactia Ucazului din 08.04.88] [Art.7 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] CAPITOLUL II CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA Articolul 8. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca este un act juridic, ce reglementeaza relatiile de munca; social-economice si profesionale dintre administratie si salariati la intreprinderi, in institutii, organizatii. Modul de elaborare si incheiere a contractului colectiv de munca se reglementeaza de Legea privind contractul colectiv de munca. [Art.8 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Alin.2 art.8 in redactia Ucazului din 08.04.88] [Alin.1,2,3 art.8 in redactia Ucazului din 01.11.84] [Alin.1 art.8 in redactia Ucazului din 27.04.84] [Alin.1 art.8 in redactia Ucazului din 05.08.82] [Art.9 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Alin.4 art.9 introdus prin Ucazul din 08.04.88] [Alin.3 art.9 in redactia Ucazului din 01.11.84] [Art.10 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.10 modificat prin Ucazul din 01.11.84] [Art.10 in redactia Ucazului din 27.04.84] [Art.11 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.11 in redactia Ucazului din 08.04.88] [Art.11 in redactia Ucazului din 27.04.84] [Art.12 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.13 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.13 in redactia Ucazului din 27.04.84] [Art.14 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.14 modificat prin Ucazul din 01.11.84] [Art.14 in redactia Ucazului din 27.04.84] [Art.15 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] CAPITOLUL III CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA Articolul 16. Partile si continutul contractului individual de munca Contractul individual de munca este intelegerea intre lucrator si intreprindere, institutie, organizatie prin care lucratorul se obliga sa presteze o munca dupa o anumita specialitate, calificare sau la un anumit post, subordonindu-se ordinei interioare de munca, iar intreprinderea, institutia, organizatia se obliga sa plateasca lucratorului salariul si sa-i asigure conditiile de munca, prevazute de legislatia muncii, de contractul colectiv de munca si intelegerea partilor. O varietate deosabita a contractului individual de munca o constituie acordul in care termenul de actiune a lui, drepturile, obligatiile si raspunderea partilor (inclusiv raspunderea materiala), conditiile de retribuire, de asigurare materiala si de organizare a muncii, de desfacere a acordului (inclusiv desfacerea inainte de termen) si alte conditii se stabilesc prin acordul partilor. Sfera de aplicare a acestei forme a contractului individual de munca se stabileste de legislatie. [Alin.2 art.16 introdus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 17. Garantiile la angajarea la lucru Refuzul neintemiat de a angaja la lucru este interzis. Nici o limitare directa sau indirecta a drepturilor sau stabilirea unor avantaje directe sau indirecte la angajarea la lucru pe temeiul sexului, rasei, nationalitatii, limbii, originii sociale, starii materiale, domiciliului, atitudinii fata de religie, convingerilor, apartenentei la asociatiile obstesti, precum si pe temeiul altor circumstante, ce nu tin de calitatile de lucru ale salariatilor nu se admite. Diferentierile, excluderile, preferintele si limitarile la angajarea la lucru, ce sunt determinate de cerintele specifice genului de activitate dat sau conditionate de grija deosabita a statului fata de persoanele care au nevoe de aparare sociala si juridica sporita nu sunt considerate discriminare. [Alin.2 art.17 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Alin.3 art.17 introdus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 18. Termenul contractului individual de munca Contractele individuale de munca se incheie: 1) pe o durata nedeterminata; 2) pe un termen anumit nu mai mare de cinci ani; 3) pe timpul indeplinirii unei lucrari determinate. Contractul individual de munca de durata determinata se incheie in cazurile cind relatiile de munca nu pot fi stabilite pe o durata nedeterminata, tininduse cont de caracterul muncii viitoare sau de conditiile in care ea va fi executata, sau de interesele salariatului, precum si in cazurile prevazute nemijlocit de legislatie. [Alin.2 art.18 introdus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 19. Limitarea serviciului in comun al rudelor Este interzis serviciul in comun la una si aceiasi intreprindere, institutie, organizatie a persoanelor, care se afla in rudenie sau afinitate apropiata intre ele (parinti, soti, frati, surori, fii, fiice, precum si frati, surori, parinti, copii ai sotilor), daca in cadrul serviciului unul din ei este subordonat sau se afla sub controlul direct al altuia. Exceptii din acasta regula pot fi stabilite de Guvernul RepubliciiMoldova. Articolul 20. Forma contractului individual de munca Contractul individual de munca poate fi incheiat in forma verbala sau scrisa. Respectarea formei scrise a contractului individual de munca este obligatoare in cazurile, prevazute de legislate. Articolul 21. Incheierea contractului individual de munca Incheierea contractului individual de munca se intocmeste printr-un ordin (dispozitie) al administratiei, comunicindu-se despre acasta lucratorului dare de semnatura. In ordin (dispozitie) trebuie sa fie aratata denumirea exacta a muncii (functiei), la care este angajat lucratorul, in conformitate cu indicatorul tarifar si de calificare sau cu statele de functii. Contractul individual de munca se considera inchieat si in cazul, cind ordinul (dispoozitia) n-a fost emis, dar lucratorul a inceput de fapt sa lucreze. Nu se poate refuza incheierea contractului de munca cu un lucrator, invitat la lucru in cadrul transferarii dintr-o alta intreprindere, institutie, organizatie pe baza acordului intervenit intre conducatorii intreprinderilor, institutiilor organizatiilor. [Art.21/1 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.21/1 introdus prin Ucazul din 08.04.88] Articolul 22. Interzicerea de a cere la incheierea contractului individual de munca decumente, a caror prezentare nu este prevazuta de lege La incheierea contractului individual de munca este interzis de a cere salariatilor documnete, a caror prezentare nu este prevazuta de lege. Articolul 23. Incercarea la angajarea la lucru La incheierea contractului individual de munca se poate stipula prin intelegerea partilor incercarea in scopul de a verifica, daca salariatul corespunde muncii care i se incredinteaza. Conditia cu privire la incercare trebuie sa fie mentionata in ordinul (dispozitia) de angajare la lucru. In perioada incercarii asupra salariatilor se extinde in intregime legislatia muncii. Incercarea ā nu se stabileste, cind se angajeaza la lucru: 1) persoane, care n-au implinit optsprezece ani; 2) tineri specialisti dupa absolvirea institututiilor de invatamint superior si mediu de specialitate si tineri muncitori dupa absolvirea scolilor profesionale-tehnice; 3) invalizi repartizati la lucru in conformitate cu recomandarile expertizei medico-sociale. Incercarea nu se stabilestde asemenea in caz de angajare la lucru intr-o alta localitate si de transferare la lucru intr-o alta intreprindere, institutie, organizatie. [Grn.3 modificat prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 24. Termenul de incercare la inheierea contractului individual de munca Termenul de incercare, daca lergislatia nu prevede altfel, nu poate fi mai mare de trei luni, iar in unele cazuri, in urma intelegerii cu comitetul sindical respectiv, - de sase luni. In termenul de incercare nu intra perioadele de incapacitate temporara de munca si alte perioade, cind lucratorul a lipsit de la lucru din motive intemiate. [Alin.1 art.24 modificat prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Alin.1 art.24 in redactia Ucazului din 08.04.88] Articolul 25. Rezultatele incercarii la incheierea contractului individual de munca Daca termenul de incercare a expirat, iar salariatul continua sa lucreze, se considera ca el a reusit la incercare si dupa aceasta contractul individual de munca poate fi desfacut numai potrivit cu dispozitiile generale. In cazul cind rezultatul incercarii este nesatisfacator, concedierea lucratorului se face de catre administratie fara plata preavizului de concediere. Salariatul are dreptul sa se plinga impotriva acestei concedieri la judecatoria norodnica raionala (oraseneasca). Daca rezultatul incercarii este satisfacator, contractul individual de munca continua fara emiterea unui ordin special sau a unei dispozitii speciale. [Alin.2 art.25 modificat prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Alin.2 art.25 in redactia Ucazului din 03.07.75] Articolul 26. Obligatiile administratiei de a lamuri lucratorului drepturile si indatorirele lui La angajarea la lucru a salariatuluii ori la transferarea lui in modul stabilit la o alta munca administratia este obligata: 1) sa-l faca cunoscut pe salariat cu munca, care i se incredenteaza, cu conditiile de munca si sa-i lamureasca drepturile si indatoririle sale; 2) sa-l faca cunoscut cu regulamentul privind ordinea interioara de munca si contractul colectivde munca, care sint in vigoare la intreprinderea, institutia, organizatia respectiva; 3) sa-l instructeze asupra tehnicii securitatii, igienii in productie, igienii muncii, pazei contra incendiilor si altor reguli privind protectia muncii. Articolul 27. Interzicerea de a cere efectuarea unei munci care nu este stipulata prin contractul individual de munca Administratia nu are dreptul sa ceara salariatului efectuarea unei munci, care nu este stipulata prin contractul individual de munca. Articolul 28. Indatorirea lucratorului de a indeplini persoanal munca ce i s-a incredintat Salariatul trebuie sa indeplineasca personal munca ce i s-a incredintat si nu are dreptul sa incredinteze indeplinirea ei unei alte persoane, daca legea nu prevede altfel. Articolul 29. Transferarea la o alta munca. Schimbarea conditiilor esentale de munca Transferarea la o alta munca la aceeasi intreprindere, institutie, organizatie, precum si transferarea la munca intr-o alta intreprindere, institutie, organizatie ori intr-o alta localitate, fie chiar impreuna cu intreprinderea, institutia, organizatia, este admisa numai cu consimtamintul salariatului, cu exceptia cazurilor, prevazute de articolele 30, si 31 din prezentul Cod. Nu se considera transferare la o alta munca si nu necesita consimtamintul lucratorului permutarea lui in aceeasi intreprindere, institutie, organizatie, la un alt loc de lucru, la o alta subdiviziune structura din aceeasi localitate, insarcinarea de a lucra la un alt mecanism sau agregat in limitele specialitatii, calificarii sau functiei specificate in contractul individual de munca. Administratia nu are dreptul de a-l permuta pe salariat la un lucru, care ii este contraindicat din motive de sanatate. In legatura cu schimbarile din organizarea productiei si a muncii se admite schimbarea conditiilor de munca esentiale la continuarea lucrului in cadrul aceleeasi specialitati calificari sau functii. Despre schimbarea conditiilor esentiale de munca - a sistemelor si cuantumurilor de retribuire a muncii, a inlesnirilor, a regimului de munca, despre stabilirea sau suprimarea timpului de munca necomplet, a cumulului de profesii, despre schimbarea categoriilor si a denumirii functiilor si despre altele - lucratorul trebuie sa fie pus la curent nu mai tirziu decit cu doua luni inainte. Daca conditiile de munca anterioare esentiale nu au fost mentinute, iar salariatul nu este de acord sa-si continue munca in noile conditii, atunci contractul individual de munca se anuleaza conform punctului 6 al articolului 33 din prezentul Cod. [Art.29 modificat prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.29 in redactia Ucazului din 08.04.88] Articolul 30. Transferarea temporara la o alta munca in cazul unei necesitati de productie In cazul unei necesitati de productie pentru intreptrindere, institutie, organizatie administratia are dreptul de a-i transfera pe salariati pe termen de pina la o luna la o munca nestipulata prin contractul individual de munca la aceiasi intreprinderre, institutie, organizatie sau la o alta intreprindere, institutie, organizatie, dar in aceias localitate, urmind ca el sa fie retribuit dupa munca pe care o presteaza, cistigul lui mediu neputind fi mai mic decit cel primit la munca anterioara. Acasta transferare se admite pentru preintimpinarea sau lichidarea unei calamitati naturale, a unei avarii in productie sau pentru inlaturarea imediata a urmarilor lor; pentru preintimpinarea unor accidente, a intreruperilor in munca, a distrugerii sau degradarii avutului de stat sau obstesc si in alte cazuri exceptionale, precum si pentru inlocuirea unui salariat care este absent. Durata transferarii la o alta alta munca pentru inlocuirea lucratorului care este absent nu poate fi mai mare de o luna in cursul anului calendaristic. Articolul 31. Transferarea temporara la o alta munca in caz de intrerupere in munca In caz de intrerupere in munca salariatii, tinindu-se seama de specialitatea si calificarea lor, sint transferati pe un termen de pina la o luna la o alta munca la aceeas intreprindere, institutie, organizatie in cursul intregii perioade a intreruperii sau la o alta intreprindere, institutie, organizatie, dar in aceias localitate. In caz de transferare la o munca cu o retributie mai mica din cauza intreruperii in munca, salariatii, care isi indeplinesc normele de productie, isi pastreaza cistigul mediu primit la munca anterioara, iar salariatii, care nu-si indeplinesc normele sau care sint transferati la o munca, platita pe unitate de timp isi pastreaza salariul tarifar (salariul de functie). Articolul 32. Limitarea transferarii la lucrari necalificate In caz de intrerupere in munca sau de inlocuire temporara a unui lucrator care este absent nu se admite transferarea salariatilor calificati la lucrari necalificate. Articolul 33. Temeiurile incetarii contractului individual de munca Temeiurile incetarii contractului individual de munca sint: 1) acordul partilor; 2) expirarea termenului (punctele "2" si "3" ale articolullui 18), cu exceptia cazurilor, cind raporturile de munca continua de fapt si nici una din parti n-a cerut incetarea lor (articolul 35); 3) chemarea sau angajarea salariatului la serviciu militar; 4) desfacerea contractului de munca din initiativa salariatului (articolele 36 si 37), din initiativa administratiei (articolele 38 si 263) sau la cererea Curtii de Conturi (articolul 42); 5) transferarea lucratorului, cu consimtamintul lui, la o alta intreprindere, institutie, organizatie sau trecerea la o functie electiva; 6) refuzul salariatului de a fi transferat la munca intr-o alta localitate impreuna cu intreprinderea, institutia, organizatia, precum si refuzul de a-si continua munca in legatura cu schimbarea conditiilor esentale de munca; 7) intrarea in vigoare a sentintei instantei judecatoresti, prin care salariatul a fost condamnat (cu exceptia cazurilor de condamnare cu suspendarea pedepsei si de aminare a executarii sentintei) la privatiune de libertateu sau la o alta pedeapsa, care exclude posibilitatea de a continua munca respectiva; [Pct.7 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98] 8) alte temeiuri prevazute de acord. [Alin.4 art.33 modificat prin Legea nr.891-XIII din 21.06.96] [Alin.8 art.33 introdus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Alin.4 art.33 modificat prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Alin.6 art.33 in redactia Ucazului din 08.04.88] [Alin.7 art.33 modificat prin Ucazul din 25.08.83] [Alin.5 art.33 in redactia Ucazului din 05.02.81] Articolul 34. Continuarea actiunii contractului individual de munca in caz de transmitere, contopire si divizare a intreprinderii, institutiei, organizatiei Odata cu transferarea intreprinderii, institutiei, organizatiei din subordonarea unui organ in subordinea unui alt organ actiunea contractului individual de mumca nu inceteaza. In cazul schimbarii proprietarului intreprinderii, precum si al reorganizarii ei (contopirii alipirii, divizarii, reorganizarii), relatiile de munca cu consimtamintul salariatului continua; desfacerea contractului individual de munca din intiativa administratiei in aceste cazuri este posibila numai cu conditia reducerii numarului sau a statului de personal. [Art.34 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 35. Continuarea actiunii pe o durata nedeterminata a contractului individual de munca incheiat pe termen Daca la expirarea termenului contractului individual de munca nici una din parti n-a cerut incetarea lui si raportul de munca continua de fapt, contractul se considera prelungit pe o durata nedeterminata. Articolul 36. Desfacerea din initiativa salariatului a contractului individual de munca incheiat pentru un termen nedefinit Salariatul are dreptul sa desfaca contractul individual de munca, incheiat pentru un termen nedeterminat, urmind sa anunte in scris despre aceasta administratia cu doua saptamini inainte. In cazul cind cererea salariatului de a fi concediat din dorinta proprie este conditionata de imposibilitatea de a continua munca (inmatricularea intr-o institutie de invatamint, pensionarea si in alte cazuri) administratia desface contractul individual de munca in termenul cerut de salariat. Dupa expirarea termenului, indicat in partea intia a prezentului articol, salariatul are dreptul sa inceteze lucrul, iar administratia intreprinderiei, institutiei, organizatiei este obligata sa elibereze lucratorului cartea de munca si sa-i faca socoteala. Prin intelegere intre lucrator si administratie contractul individual de munca poate sa fie desfacut si inainte de expirarea termenului, indicat in partea intiia a prezentului articol. Pina la expirarea termenului, indicat in partea intiia a prezentului articol, lucratorul are dreptul oricind sa-si retraga cererea sau sa depuna o noua cerere, care s-o anuleze pe prima. In cazul acesta administratia poate sa-l concedieze pe lucrator numai cu conditia, daca pina la depunerea de catre dinsul a cererii, care o anuleaza pe prima, a fost invitat la locul lui un nou lucrator. Concedierea este interzisa, daca dupa expirarea termenului, indicat in partea intiia a prezentului articol, din ziua depunerii cererii lucratorul n-a fost de fapt concediat din serviciu si nu si-a reafirmat dorinta de a desface contractul individual de munca. In cazul incalcarii de catre administratie a legislatiei privind protectia muncii, care sa fie confirmata de organele de supraveghere si contrl, contractul individual de munca urmeaza sa fie desfacut la cererea salariatului. [Art.36 modificat prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.36 in redactia Ucazului din 25.08.83] [Art.36 modificat prin Ucazul din 06.03.80] Articolul 37. Desfacerea din initiativa salariatului a contractului individual de munca incheiat pe termen Contractul individual de munca incheiat pe termen (punctele 2 si 3 ale articolului 18) poate fi desfacut inainte de termen la cererea lucratorului in cazul bolii sau invaliditatii sale, care il impedica sa presteze munca stipulata prin contract, al incalcarii de catre administratie a legislatiei muncii, a contractului colectiv de munca sau a contractului individual de munca si din alte motive intemiate. Articolul 38. Desfacerea contractului individua de munca din initiativa administratiei Contractul individual de munca, incheiat pe o durata nedeterminata, precum si contractul individual de munca inceiat pe un termen pot fi desfacute inainte de expirarea termenului actiunii lui de catre administratie numai in urmatoarele cazuri: 1) schimbari in organizarea productiei si muncii, inclusiv lichidarea, reorganizarea sau reprofilarea intreprinderii, institutiei, organizatiei; reducerea numarului sau a statului de personal; [Pct.1/1 abrogat prin Legea nr.106-XIV din 23.07.98] [Pct.1/1 introdus prin Ucazul din 08.04.88] 2) constatarea faptului ca salariatul nu corespunde functiei ocupate sau muncii prestate din cauza calificarii insuficiente sau a starii sanatatii, care il impedica sa continuie munca respectiva; 3) neindeplinirea sistematica de catre salariat, fara motive intemeiate, a indatoririlor, ce-i revin prin contractul individual de munca sau prin regulamentul de ordine interioara a muncii, daca mai inainte au fost aplicate salariatului sanctiuni disciplinare sau masuri de inriurire obsteasca; 4) absenta la lucru (inclusiv lipsa la lucru mai mult de trei ore in cursul zilei de munca) fara motive intemiate; 5) neprezentare la lucru in curs de mai mult de patru luni la rind din cauza incapacitatii temporare de munca, fara a socoti concediile de maternitate, daca legislatia n-a stabilit un termen mai mare pentru mentinerea locului de munca (functiei) in cazul unei anumite boli. Salariatul, care si-au pierdut capacitatea de munca in legatura cu un accident de munca sau o boala profesionala, isi pastreaza locul de munca (functia) pina la restabilirea capacitatii de munca sau stabilirea invaliditatii. Salariatilor bolnavi de tuberculoza evolutiva, aflati la tratament in institutii curative din tara sau strainatate, li se mentine locul de munca (functia) timp de 12 luni, iar in temeiul deciziei comisiei consultative medicale a institutiei curative, suplimentar, si pe timpul determinat, in conformitate cu decizia respectiva; [Pct. 5 compl. prin Legea N 814-XV din 5.02.2002] 6) restabilirea in lucru a salariatului, care a indeplinit mai inainte aceasta munca; 7) aparitia la lucru in stare de ebrietate alcoolica, narcotica sau toxica; 8) savirsirea la locul de munca a unei sustrageri (inclusiv in proportii mici) din avutul statului sau din cel obstesc, stabilita prin sentinta, intrata in vigoare a instantei judecatoresti sau prin decizia organului, de competenta caruia este aplicarea sanctiei administrative sau a masurilor de inriurire obsteasca. Concedierea pe baza temeiurilor, aratate in punctele 1,2 si 6 ale prezentului articol, este admisa, daca este imposibil de a transfera lucratorul, cu consimtamintul lui, la o alta munca. Nu se admite concedierea lucratorului din initiativa administratiei in perioada incapacitatii temporare de munca (cu exceptia concedierii pe baza punctului 5 al prezentului articol), precum si in perioada aflarii lucratorului in concediu. Aceasta dispozitie nu se aplica in cazul lichidarii totale a intreprinderii, institutiei, organizatiei. [Pct.1 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Pct.7 in redactia Ucazului din 08.04.88] [Pct.8 introdus prin Ucazul din 17.06.86] [Pct.4 in redactia Ucazului din 25.08.83] [Pct.7 introdus prin Ucazul din 25.08.83] Articolul 39. Dreptul preferential la mentinerea la lucru in cazul disponibilizarii salariatilor in legatura cu schimbarile din organizarea productiei si a muncii In cazul reducerii numarului sau a statelor de lucratori in legatura cu schimbarile din organizarea productiei si a muncii dreptul preferential de a fi lasati la lucru il au salariatii cu o mai inalta productivitate a muncii si calificare. In cazul unei egale productivitati a muncii si calificari preferinta de a fi lasati la lucru il au: lucratorii familisti, daca au doua sau mai multe persoane intretinute; persoanele, in familia carora nu sint alti lucratori cu cistig de sine statator; lucratorii, care au o mare vechime neintrerupta in munca la intreprinderea, institutia, organizatia respectiva; lucratorii, care au suferit la intreprinderea, institutia, organizatia respectiva un accident de munca sau au contractat o boala profesionala, lucratorii, care-si ridica calificarea fara scoatere din productie in institutiile de invatamint superior si mediu de specialitate; invalizii de razboi si membrii familiilor militarilor si partizanilor, care si-au pierdut viata sau au disparut fara urma; inventatorii; persoanele care sau imbolnavit sau au suferit de o boala actinica si de alte boli, ce tin de volumul de radiatie, suportate in urma catastrofei de la Cernobāl; invalizii, fata de care este stabilit raportul de cauzalitate dintre survenirea invaliditatii si catastrofa de la Cernobāl, participantii la lichidarea consecintelor catastrofei de la Cernobāl in zona de instrainare in anii 1986-1990. [Art.39 modificat si completat prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 40. Interzicerea desfacerii contractului individual de munca din initiativa patronului (administratiei) fara acordul sindicatului Desfacerea din initiativa patronului (administratiei) a contractului individual de munca cu lucratorul membru de sindicat, cu exceptia persoanelor specificate la art. 230 din prezentul cod, poate avea loc doar cu acordul preliminar al organului (organizatorului) sindical. Concedierea din initiativa patronului (administratiei) a persoanei alese in organul sindical si neeliberate de la locul de munca de baza se admite cu respectarea modului general de concediere si doar cu acordul preliminar al organului sindical al carui membru este persoana in cauza. Conducatorii organizatiei sindicale primare (organizatorii sindicali) neeliberati de la locul de munca de baza nu pot fi concediati din initiativa patronului (administratiei) fara acordul preliminar al organului sindical ierarhic superior. [Art.40 in redactia Legii nr.286-XV din 21.06.2001] [Art.40 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.40 in redactia Ucazului din 08.04.88] [Art.40 completat prin Ucazul din 17.06.86] [Art.40 modificat prin Ucazul din 25.08.83] Articolul 41. Preavizul de concediere In caz de incetare a contractului individual de munca pe baza temeiurilor, aratate in punctele 3 si 6 ale articolului 33 si in punctele 1/1, 2 si 6 ale articolului 38 din prezentul Cod, ori din cauza incalcarii de catre administratie a legislatiei muncii, a contractului colectiv de munca sau a contractului individual de munca (articolul 36 alineatul sase si articolul 37), salariatilor li se plateste un preaviz de concediere egal cu suma cistigului mediu pe doua saptamini. [Art.41 completat prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.41 modificat prin Ucazul din 08.04.88] Articolul 42. Desfacerea contractului individual de munca la cererea Curtii de Conturi La cererea Curtii de Conturi, administratia intreprinderii, institutiei, organizatiei poate sa desfaca contractul individual de munca (acordul) cu conducatorul (persoana cu functii de raspundere) care a incalcat legislatia sau nu a asigurat respectarea ei. Conducatorul, ales in post de colectivul de munca sau de reprezentantii acestuia, poate fi eliberat la cererea Curtii de Conturi in temeiul hotaririi colectivului respectiv (conferintei, consiliului, conducerii lui). Cererea Curtii de Conturi privind desfacerea contractului individual de munca (acordului) poate fi atacata, in modul stabilit de catre conducatorul (persoana cu functii de raspundere) in privinta caruia a fost inaintata chestiunea in instanta de judecata. [Art.42 modificat prin Legea nr.891-XIII din 21.06.96] [Art.42 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.42 in redactia Ucazului din 08.04.88] Articolul 43. Inlaturarea de la lucru Salariatul poate fi inlaturat de la lucru (functie) numai in cazurile, prevazute de legislatie. [Art.43 modificat prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 44. Carnetele de munca Carnetul de munca este documentul de baza, ce caracterizeaza munca salariatului. Carnetele de munca se tin pentru toti salariatii, care lucreaza la intreprindere, institutie, organizatie mai mult de cinci zile. In carnetul de munca se inscriu datele cu privire la munca, precum si la incurajarile si dinstinctiile pentru succesele in munca la intreprindere, institutie, organizatie. Sanctiunile nu se inscriu in carnetul de munca. Inscrierile cu privire la motivele de concediere se fac in carnetul de munca in deplina corespundere cu formularile legislatiei in vigoare, aratindu-se articolul, punctul corespunzator din lege. Cind contractul individual de munca este desfacut din initiativa salariatului in legatura cu boala, invaliditatea, plecarea la pensie de virsta, insciere la institutia de invatamint superior sau mediu de specialitate ori la aspirantura si din alte motive, in legatura cu care legislatia prevede acordarea unor anumite inlesniri si avantaje, inscrierea cu privire la desfacerea contractului individual de munca se face in carenetul de munca, aratindu-se aceste motive. In caz de concediere carnetul de munca se elibereaza salariatului in ziua concedierii. Articolul 45. Eliberarea adeverintei cu privire la munca si salariu Administratia este obligata sa elibereze salariatului, la cererea lui, o adeverinta cu privire la munca la intreprinderea, institutia, organizatia respectiva, aratindu-se specialitatea, calificarea, functia, durata de munca si cuantumul salariului. CAPITOLUL III/A ASIGURAREA UTILIZARII FORTEI DE MUNCA SI GARANTIILE PENTRU REALIZAREA DREPTULUI LA MUNCA AL CETATENILOR [Capitolul III/A in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Capitolul III/A introdus prin Ucazul din 08.04.88] Articolul 45/1. Garantiile pentru realizarea dreptului la munca al cetatenilor Statul garanteaza cetatenilor domiciliati permament pe teritoriul Republicii Moldova: 1) alegerea libera a ocupatiei, inclusiv a muncilor cu diferite regimuri; 2) acordarea de catre intreprinderi, institutii si organizatii a locurilor de munca corespunzatoare pentru absolventii institutiilor de invatamint, pregatiti in conformitate cu ofertele inaintate din timp; 3) sprijin gratuit la alegerea locului de munca corespunzator si la plasarea in cimpul muncii, acordat de catre Serviciul de stat pentru utilizarea fortei de munca; 4) posibilitatea de a insusi gratuiut o noua profesie (specialitate) de a se recicla in sistemul Serviciului de stat pentru utilizarea fortei de munca sau pe baza recomandarii din partea acestuia in institutii de invatamint acordindu-le bursa; 5) compensarea, in conformitate cu legislatia, a cheltuielilor materiale in legatura cu trimiterea la lucru in alta localitate la propunerea oficiilor fortei de munca; 6) posibilitate de a incheia contractele individuale de munca pe durata determinata pentru a participa la lucrari publice platite; 7) apararea juridica contra concedierii nelegitime. Conditiile juridice, economice si organizatorice ale asigurarii utilizarii fortei de munca si garantiile pentru realizarea dreptului de munca sunt stabilite de legislatie. Articolul 45/2. Temeiurile si modul de disponibilizare a salariatilor Salariatii pot fi disponibilizati de la intreprinderi, din institutii si organizatii in legatura cu reorganizarea si lichidarea acetora, cu realizarea masurilor de reducere a numarului sau a statului de personal. Salariatii sunt preavizati personal, contra semnatura, despre apropiata disponibilizare cel mai tirziu cu doua luni inainte. Administratia prezinta la timp, cel mai tirziu cu trei luni inainte, comitetului sindical respectiv informatia despre posibila disponibilizare in masa a salariatilor. La disponibilizarea salariatilor in legatura cu reducerea numarului lor sau a statului de personal se tine seama de dreptul preferential la mentinerea la lucru, asa cum e prevazut de articolul 39 din prezentul Cod si de contractul colectiv de munca. Odata cu preavizul de concediere in legatura cu reducerea numarului sau a statului de personal administratia propune salariatului un alt lucru in aceeasi intreprindere, institutie, organizatie. Salariatul are dreptul sa-i aleaga un nou loc de munca, adresindu-se altor intreprinderi, institutii, organizatii personal sau prin intermediul gratuit al Serviciului de stat pentru utilizarea fortei de munca. Administratia, cel mai tirziu cu doua luni inainte, este obligata sa aduca la cunostinta oficiilor fortei de munca datele privind posibila disponibilizare a fiecarui salariat in parte, indicind profesia, specialitatea, calificarea si cuantumul retribuirii muncii acestuia. Articolul 45/3. Inlesnirile si compensatiile pentru salariatii disponibilizati Salariatilor disponibilizati de la intreprinderi, din institutii, organizatii la desfacerea contractului individual de munca in legatura cu infaptuirea masurilor de reducere a numarului lor sau a statului de personal: 1) li se plateste o indemnizatie de concediere in marimea cistigului mediu lunar: 2) li se mentine salariul mediu pe perioada de angajare la lucru, dar nu mai mult decit pe doua luni de la data concedierii, tinindu-se seama de plata indemnizatiei de concediere; 3) salariul mediu pe perioada de angajare la lucru li se mentine, ca exceptie, si in decursul celei de-a treia luna de la data concedierii, procedindu-se conform hotaririi oficiului fortei de munca, cu conditia daca salariatul s-a adresat la acest organ din timp (in termen de doua saptamini dupa concediere) si n-a fost plasat de acesta in cimpul muncii. Plata indemnizatiei lunare de concediere si a cistigului mediu mentinut se efectueaza la locul de munca precedent. Salariatilor sus-numiti li se mentine vechimea neintrerupta in munca daca intreruperea in munca dupa concediere n-a fost mai mare de trei luni. In caz de reorganizare si de lichidare a intreprinderilor, institutiilor, organizatiilor salariatilor disponibilizati li se mentine in perioada de angajare la lucru, dar nu mai mult decit pe trei luni, salariul mediu, tinindu-se cont de indemnizatia lunara de concediere si de vechimea neintrerupta in munca. Salariatilor disponibilizati li se acorda, de asemenea, alte inlesniri si compensatii in conformitate cu legislatia. Articolul 45/4. Somerii. Garantiile soiale si compensatiile in cazul pierderii lucrului Sunt considerati someri cetatenii apti pentru munca de virsta apta pentru munca, care, din motive ce nu depind de ei, nu au loc de munca corespunzator, un venit legal si sunt inregistrati la oficiile fortei de munca, unde isi au domiciliul ca persoane in cautare de lucru si care doresc sa se incadreze in munca. Se considera corespunzator locul de munca atunci cind acesta corespunde pregatirii profesionale, starii sanatatii cetateanului si se afla in raza de actiune a oficiului fortei de munca al unitatii administrativ-teritoriale date. Departarea maxima la care se afla locul de munca corespunzator de la locul de trai al somerilor o stabileste organul de autoadministrare locala respectiv tinind de gradul de dezvoltare a retelei de transport public din localitatea data. Statul garanteaza cetatenilor care au pierdut lucrul, disponibilizati de la intreprinderi, din institutii si organizatii, precum si cetatenilor care sunt prima data in cautare de lucru sau doresc sa-si reinceapa activitatea de munca dupa o intrerupere indelungata: 1) plata bursei in perioada pregatirii profesionale, perfectionarii sau reciclarii; 2) plata ajutorului de somaj; 3) posibiitatea participarii la lucrari publice remunerate. Modul, cuantumul si conditiile de plata a bursei si a ajutorului de somaj se stabileste de legislatie. Articolul 45/5. Organizarea lucrarilor publice In scopul acordarii de ajutor unor anumite categorii ale populatiei la plasarea in cimpul muncii, precum si al adaptarii lor la procesul de munca, organele de autoadministrare locala, in comun cu oficiile fortei de munca, organizeaza lucrari publice temporare remunerate la intreprinderile, in institutiile si organizatiile ce se afla in proprietatea lor, iar la alte intreprinderi, in institutii si organizatii - in baza contractelor. Modul de organizare, finantare si retribuire a muncii persoanelor angajate la lucrari publice este stabilit de Regulamentul privind lucrarile publice, aprobat de Guvern. Articolul 45/6. Calcularea vechimii totale in munca pentru perioada sederii fara lucru Timpul in decursul caruia cetateanul primeste, in modul stabilit de lege, bursa, ajutor de somaj, participa la lucrari publice remunerate, se include in vechimea totala in munca. Articolul 45/7. Garantii suplimentare privind utilizarea fortei de munca pentru anumite categorii de cetateni Statul asigura garantii suplimentare privind utilizarea fortei de munca pentru categoriile de cetateni care indeosebi au nevoe de protectie sociala si intimpina dificultati in cautarea de lucru (invalizii, persoanele care timp indelungat nu au de lucru s.a.) pe calea crearii de locuri de munca suplimentare si de intreprinderi si organizatii specializate (inclusiv intreprinderi si organizatii pentru folosirea muncii invalizilor si a pensionarilor). [Capitolul III/A in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Capitolul III/A introdus prin Ucazul din 08.04.88] CUPRINSUL CODULUI MUNCII +------------------------------------+ | Partea 1. Articolele 1 - 45/7 | +------------------------------------+ CAPITOLUL I DISPOZITII GENERALE Articolul 1. Sarcinile Codului Muncii al Republicii Moldova Articolul 2. Drepturile si indatoririle de munca fundamentale ale salariatilor Articolul 3. Sfera de actiune a legislatiei muncii Articolul 4. Legislatia muncii Articolul 5. Contractele si acordurile de munca internationale Articolul 6. Nulitatea conditiilor din contractele de munca, care inrautatesc situatia salariatilor Articolul 7. Exclus CAPITOLUL II CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA Articolul 8. Contractul colectiv de munca Articolul 9. Exclus Articolul 10. Exclus Articolul 11. Exclus Articolul 12. Exclus Articolul 13. Exclus Articolul 14. Exclus Articolul 15. Exclus CAPITOLUL III CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA Articolul 16. Partile si continutul contractului individual de munca Articolul 17. Garantiile la angajarea la lucru Articolul 18. Termenul contractului individual de munca Articolul 19. Limitarea serviciului in comun al rudelor Articolul 20. Forma contractului individual de munca Articolul 21. Incheierea contractului individual de munca Articolul 21/1. Exclus Articolul 22. Interzicerea de a cere la incheierea contractului individual de munca decumente, a caror prezentare nu este prevazuta de lege Articolul 23. Incercarea la angajarea la lucru Articolul 24. Termenul de incercare la inheierea contractului individual de munca Articolul 25. Rezultatele incercarii la incheierea contractului individual de munca Articolul 26. Obligatiile administratiei de a lamuri lucratorului drepturile si indatorirele lui Articolul 27. Interzicerea de a cere efectuarea unei munci care nu este stipulata prin contractul individual de munca Articolul 28. Indatorirea lucratorului de a indeplini persoanal munca ce i s-a incredintat Articolul 29. Transferarea la o alta munca. Schimbarea conditiilor esentale de munca Articolul 30. Transferarea temporara la o alta munca in cazul unei necesitati de productie Articolul 31. Transferarea temporara la o alta munca in caz de intrerupere in munca Articolul 32. Limitarea transferarii la lucrari necalificate Articolul 33. Temeiurile incetarii contractului individual de munca Articolul 34. Continuarea actiunii contractului individual de munca in caz de transmitere, contopire si divizare a intreprinderii, institutiei, organizatiei Articolul 35. Continuarea actiunii pe o durata nedeterminata a contractului individual de munca incheiat pe termen Articolul 36. Desfacerea din initiativa salariatului a contractului individual de munca incheiat pentru un termen nedefinit Articolul 37. Desfacerea din initiativa salariatului a contractului individual de munca incheiat pe termen Articolul 38. Desfacerea contractului individua de munca din initiativa administratiei Articolul 39. Dreptul preferential la mentinerea la lucru in cazul disponibilizarii salariatilor in legatura cu schimbarile din organizarea productiei si a muncii Articolul 40. Consultarea organelor sindicale si solicitarea opiniei organelor colective la desfacerea contractului indivi- dual de munca din initiativa administratiei Articolul 41. Preavizul de concediere Articolul 42. Desfacerea contractului individual de munca la cererea Curtii de Conturi Articolul 43. Inlaturarea de la lucru Articolul 44. Carnetele de munca Articolul 45. Eliberarea adeverintei cu privire la munca si salariu CAPITOLUL III/A ASIGURAREA UTILIZARII FORTEI DE MUNCA SI GARANTIILE PENTRU REALIZAREA DREPTULUI LA MUNCA AL CETATENILOR Articolul 45/1. Garantiile pentru realizarea dreptului la munca al cetatenilor Articolul 45/2. Temeiurile si modul de disponibilizare a salariatilor Articolul 45/3. Inlesnirile si compensatiile pentru salariatii disponibilizati Articolul 45/4. Somerii. Garantiile soiale si compensatiile in cazul pierderii lucrului Articolul 45/5. Organizarea lucrarilor publice Articolul 45/6. Calcularea vechimii totale in munca pentru perioada sederii fara lucru Articolul 45/7. Garantii suplimentare privind utilizarea fortei de munca pentru anumite categorii de cetateni +------------------------------------+ | Partea 2. Articolele 46 - 107 | +------------------------------------+ CAPITOLUL IV TIMPUL DE MUNCA Articolul 46. Exclus Articolul 47. Durata normala a timpului de munca Articolul 48. Durata redusa a timpului de munca Articolul 49. Saptamina de munca de cinci zile si durata muncii zilnice Articolul 50. Saptamina de munca de sase zile si durata muncii zilnice Articolul 51. Durata muncii in ajunul zilelor de sarbatoare si zilelor de repaus Articolul 52. Durata muncii de noapte Articolul 53. Timpul de munca incomplect Articolul 54. Ziua de munca nenormata Articolul 55. Inceputul si sfirsitul muncii zilnice Articolul 56. Munca pe schimburi Articolul 57. Intreruperile intre schimburi Articolul 58. Evidenta globala a timpului de munca Articolul 59. Impartirea zilei de munca in parti Articolul 60. Limitarea muncii suplimentare CAPITOLUL V TIMPUL DE ODIHNA Articolul 61. Pauza pentru odihna si masa Articolul 62. Zilele de repaus Articolul 63. Zilele de repaus la intreprinderile, institutiile, organizatiile, in care procesul de munca este neintrerupt Articolul 64. Zilele de repaus la intreprinderile, institutiile, organizatiile, legate de deservirea populatiei Articolul 65. Zilele de repaus in conditiile evidentei globale a timpului de munca Articolul 66. Durata repausului saptaminal neintrerupt Articolul 67. Interzicerea muncii in zilele de repaus. Cazurile exceptionale de atragere a unor salariati la munca in zilele de repaus Articolul 68. Retributia muncii in zilele de odihna Articolul 69. Zilele de sarbatoare Articolul 70. Cazurile exceptionale de atragere la munca in zilele de sarbatoare Articolul 71. Concediile anuale Articolul 72. Durta concediului Articolul 73. Concediile suplimentare Articolul 74. Exclus Articolul 75. Modul de acordare a concediilor Articolul 76. Calcularea vechimii in munca, care da dreptul la concediu Articolul 77. Ordinea de acordare a concediilor Articolul 78. Acordarea anuala a concediului. Cazurile exceptionale de aminare a concediului Articolul 79. Neincluderea concediilor de incapacitate temporara de munca sau de maternitate in concediile anuale Articolul 80. Inadmisibilitatea inlocuirii concediului prin compensatie in bani Articolul 81. Concediul fara mentinerea salariului CAPITOLUL VI SALARIUL Articolul 82. Retribuirea muncii Articolul 83. Garantiile sociale de stat in domeniul retribuirii muncii Articolul 84. Cuantumul minim al salariului Articolul 85. Indexarea salariului Articolul 86. Tarifele de stat de salarizare Articolul 87. Retribuirea muncii prestate in conditii nefavorabile Articolul 88. Sistemele de retribuire a muncii Articolul 89. Recompensa pe baza rezultatelor activitatii anuale Articolul 90. Anuntarea salariatilor despre introducerea noilor conditii de retribuire a muncii si despre modificarea lor Articolul 91. Retribuirea muncii in caz de efectuare a lucrarilor de diferita calificatie Articolul 92. Retribuirea muncii in caz de deservire a mai multor masini unelte Articolul 93. Retribuirea muncii in caz de cumul de profesii si de indeplinire a atributiilor unor lucratori, care lipsesc temporar Articolul 94. Retributia pentru munca prestata peste orele de program Articolul 95. Compensatia pentru munca prestata in ziua de sarbatoare Articolul 96. Retributia pentru munca prestata in timp de noapte Articolul 96/1. Dreptul intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor, la stabilirea suplimentelor de plata si sporurilor cu caracter de compensare si stimulare Articolul 97. Retribuirea muncii in caz de neindeplinire a normelor de productie, in caz de producere de rebuturi si de intrerupere in munca, care au avut loc nu din vina salariatului Articolul 98. Modul de retribuire a muncii in caz de neindeplinire a normelor de productie Articolul 99. Modul de retribuire a muncii in caz de producere a rebutului Articolul 100. Modul de retribuire a timpului de stationare si in caz de insusire a unor noi procese de productie (produse) Articolul 101. Mentinerea salariului in caz de transferare la o alta munca permanenta cu o retributie mai mica si in caz de permutare Articolul 102. Termenele de modul de plata a salariului Articolul 102/1. Raspunderea pentru incalcarea termenelor si modului de achitare a salariului Articolul 103. Locul de plata a salariului Articolul 104. Termenele de lichidare a socotelilor in caz de concediere Articolul 105. Raspunderea pentru retinerea eliberarii carnetului de munca Articolul 106. Carnetele de salarizare Articolul 107. Deservirea materiala, de trai si culturala a salariatilor din contul fondurilor sociale de consum +------------------------------------+ | Partea 3. Articolele 108 - 167 | +------------------------------------+ CAPITOLUL VII NORMELE DE MUNCA SI TARIFURILE PENTRU PLATA MUNCII IN ACORD Articolul 108. Normele de munca Articolul 109. Introducerea, inlocuirea si revizuirea normelor de munca Articolul 110. Inlocuirea si revizuirea normelor unice si a normelor-tip Articolul 111. Stabilirea tarifurilor de retribuirea muncii in acord Articolul 112. Stabilirea sarcinilor normate si a nomelor de deservire Articolul 113. Mentinerea pentru salariati-inventatori si ratioalizatori pe un anumit termen a tari- furilor anterioare Articolul 114. Asigurarea conditiilor normale de munca pentru indeplinirea normelor de productie Artocolul 115. Exclus CAPITOLUL VIII GARANTIILE SI COMPENSATIILE Articolul 116. Garantiile pentru salariatii alesi in functii elective in organele de stat Articolul 117. Garantiile pentru salariati in timpul indeplinirii indatoririlor de stat sau obstesti Articolul 118. Garantiile si inlesnirile pentru salariatii chemati sa-si satisfaca serviciul militar Articolul 119. Garantiile si compensatiile pentru salariatii, trimisi sa-si ridice calificarea Articolul 120. Garantiile pentru salariatii, timisi pentru examen in institutiile medicale Articolul 121. Garantie pentru salariatii, care sint donatori Articolul 122. Garantiile pentru salariatii-inventatori si rationalizatori Articolul 123. Garantiile si compensatiile in caz de deplasare si de transferare la munca intr-o alta localitate Articolul 124. Compensatii pentru uzura instrumentelor, care apartin salariatilor Articolul 125. Limitarea raspunderii materiale a salariatilor pentru paguba pricinuita intreprinderii, institutiei, organizatiei Articolul 125/1. Repararea benevola de catre salariati a pagubei, pricinuite intreprinderii, institutiei, organizatiei Articolul 126. Garantiile privind raspunderea materiala a salariatilor pentru paguba, pricinuita intreprinderii, institutiei, organizatiei Articolul 127. Exclus Articolul 128. Cazurile de raspundere materiala deplina a salariatilor Articolul 128/1. Contractele scrise cu privire la raspunderea materiala deplina Articolul 128/2. Raspunderea materiala colectiva (de brigada) Articolul 128/3. Stabilirea marimii pagubei, pricinuite intreprinderii, institutiei, organizatiei Articolul 129. Ordinea de reparare a pagubei Articolul 130. Inadoririle administratiei, salariatilor de a asigura integritatea bunurilor intreprinderii,institutiei, organizatiei Articolul 131. Luarea in consideratie a situatiei concrete si a starii materiale a lucratorului, cind se pune pe seama lui raspunderea materiala Articolul 132. Limitarea retinerilor din salariu Articolul 133. Limitarea cuantumurilor retinerilor din salariu Articolul 134. Intezicera retinerilor din unele sume, care urmreaza sa fie platite salariatilor CAPITOLUL IX DISCIPLINA MUNCII Articolul 135. Indatoririle salariatilor Articolul 136. Asigurarea disciplinei muncii Articolul 137. Indatoririle administratiei Articolul 138. Regulile de ordine interioara a muncii. Statutele si regulamentele disciplinare Articolul 139. Incurajari pentru succese in munca Articolul 140. Modul de aplicare a incurajarilor Articolul 141. Avantajele si inlesnirile acordate salariatilor, care isi indeplinesc cu succes si constiincios indatoririle de munca Articolul 142. Incurajari pentru deosebite merite de munca Articolul 143. Sanctiuni pentru incalcarea disciplinei muncii Articolul 143/1. Organele imputernicite sa aplice sanctiuni disciplinare Articolul 144. Termenul pentru aplicarea sanctiunii disciplinare Articolul 145. Modul de aplicare a sanctiunilor disciplinare si de atacare a lor Articolul 146. Anularea sanctiunii disciplinare Articolul 147. Transmiterea chestiunii cu privire la incalcarea disciplinei muncii spre examinare colectivului de munca CAPITOLUL X PROTECTIA MUNCII Articolul 148. Asigurarea unor conditii de munca sanatoase si fara pericol Articolul 149. Respectarea regulilor de protectie a muncii la construirea si exploatarea cladirilor de productie, constructiilor si utilajului Articolul 150. Interzicerea darii in exploatare a intreprinderilor, care nu corespund regulilor cu privire la protectia muncii Articolul 151. Interzicerea lansarii in productie in serie a modelelor de noi masini si de alt utilaj, care corespund regulilor cu privire la protectia muncii Articolul 152. Regulamentul cu privire la protectia muncii, obligator pentru administratie Articolul 153. Instructajul salariatilor cu privire la tehnica securitatii si igiena in productie. Controlul asupra respectarii instructiilor cu privire la protectia muncii Articolul 154. Instructiile cu privire la protectia muncii, obligatoare pentru salariati Articolul 155. Mijloacele pentru masurile de protectie a muncii si modul de folosire a lor Articolul 156. Eliberarea imbracamintei speciale si a altor mijloace de protectie individuala Articolul 157. Eliberarea sapunului si substantelor desinfectante Articolul 158. Eliberarea laptelui si a alimentatiei dietice - de protectie Articolul 159. Asigurarea lucratorilor din sectiile de prelucrare la cald cu apa gazoasa sarata Articolul 160. Pauzele, care se includ in timpul de munca Articolul 161. Examenele medicale pentru salariatii de unele categorii Articolul 162. Trecerea la o munca mai usoara Articolul 163. Retribuirea muncii lucratorilor, trecuti la o munca mai usoara Articolul 164. Folosirea muncii invalizilor Articolul 165. Transportul salariatilor, care s-au imbolnavit la locul de munca Articolul 166. Indatoririle administratiei cu privire la cercetarea si evidenta accidentelor de munca Articolul 167. Raspunderea materiala a intreprinderilor, institutiilor, organizatiilor pentru dauna pricinuita salariatilor prin vatamarea sanatatii lor +------------------------------------+ | Partea 4. Articolele 168 - 231 | +------------------------------------+ CAPITOLUL XI MUNCA FEMEILOR Articolul 168. Lucrarile, la care este interzisa folosirea muncii femeilor Articolul 169. Limitarea muncii femeiolor in timp de noapte Articolul 170. Interzicerea muncii de noapte, suplimentare si a trimiterii in deplasare a femeilor gravide si femeilor, care au copii in virsta de pina la trei ani Articolul 171. Limitarea muncii suplimentare si a trimiterii in deplasare a femeilor, care au copii in virsta de la trei pina la paisprezece ani (copii invalizi pina la saisprezece ani) Articolul 172. Transferarea la o munca mai usoara a femeilor gravide si a femeilor, care au copii in virsta de pina la trei ani Articolul 173. Concediile de maternitate si pentru ingrijirea copilului Articolul 174. Adaugarea concediului anual la concediul de maternitate si la concediul de ingrijire a copilului Articolul 175. Concediul suplimentar, fara mentinerea salariului, pentru mamele care au copii in virsta de pina la trei ani Articolul 176. Concediile pentru femeile, care au infiat copii nou-nascuti Articolul 177. Pauzele pentru alimentarea copilului Articolul 178. Garantiile la angajarea la lucru si interzicerea concedierii femeilor gravide si a femeilor, care au copii Articolul 179. Repartizarea locurilor in sanatorii si case de odihna si acordarea de ajutor material femeilor gravide Articolul 180. Deservirea femeilor la intreprinderile, organizatiile, in care se aplica pe scara larga munca femeilor Articolul 180/1. Acordarea inlesnirilor altor membri ai familiei care educa copii minori CAPITOLUL XII MUNCA TINERETULUI Articolul 181. Virsta, de la care se admite angajarea la lucru Articolul 182. Dreptuile minorilor in relatiile de munca Articolul 183. Lucrarile, la care este interzisa aplicarea muncii persoanelor sub optsprezece ani Articolul 184. Examene medicale pentru persoanele sub optsprezece ani Articolul 185. Interzicerea de a-i folosi pe salariati sub optsprezece ani la munca in timp de noapte si la munca suplimentara Articolul 186. Concediile pentru salariati sub optsprezece ani Articolul 187. Normele de productie pentru tinerii muncitori Articolul 188. Retribuirea muncii salariatilor sub optsprezece ani cu o durata redusa a muncii zilnice Articolul 189. Locurile rezervate pentru angajarea tineretului si pentru instruirea profesionala in productie Articolul 190. Asigurarea tinerilor muncitori si specialisti, care au absolvit institutiile de invatamint, cu lucru dupa specialitatea si calificarea lor Articolul 191. Limitarea concedierii salariatilor sub optsprezece ani Articolul 192. Desfacerea contractului individual de munca cu minorul la cererea parintilor lui sau a altor persoane CAPITOLUL XIII INLESNIRILE PENTRU SALARIATII, CARE IMBINA MUNCA CU INVATATURA Articolul 193. Organizarea instruirii profesionale in productie Articolul 194. Instruirea profesionala in productie in limitele timpului de munca Articolul 195. Crearea conditiilor necesare pentru imbinarea muncii cu invatatura Articolul 196. Acordarea unui lucru in conformitate cu calificarea capatata Articolul 197. Incurajarea salariatilor, care imbina munca cu invatatura Articolul 198. Inlesnirile pentru salariati, care invata in scolile de cultura generala si in institutiile de invatamint profesional-tehnic Articolul 199. Reducerea timpului de munca pentru cei care invata in scolile de cultura generala Articolul 200. Concediile in legatura cu invatatura in scolile de cultura generala Articolul 201. Timpul concediilor anuale pentru cei care invata in scolile de cultura generala Articolul 202. Concediile in legatura cu invatatura in scolile profesionale-tehnice Articolul 203. Concediile pentru darea examenilor de intrare in institutiile de invatamint superior si mediu de specialitate Articolul 204. Inlesnirile pentru salariatii, care invata in institutiile de invatamint superior si mediu de specialitate Articolul 205. Reducerea timpului de munca pentru cel care invata in scolile superioare si medii de specialitate serale si fara frecventa Articolul 206. Concediile in legatura cu invatatura in scolile superioare si medii de specialitate serale si fara frecventa Articolul 207. Concediul pentru a lua cunostinta de munca dupa specialitatea aleasa si pregatirea de materiale pentru proiectul de diploma Articolul 208. Plata cheltuielilor de transport pina la locul unde se afla institutia de invatamint Articolul 209. Limitarea folosirii la munca suplimentara a celor care invata in scolile de cultura generala si profesionale-tehnice CAPITOLUL XIV LITIGIILE DE MUNCA Articolul 210. Organele care examineaza litigiile de munca Articolul 211. Modul de examinare a litigiilor de munca Articolul 212. Organizarea si modul de lucru al comisiei pentru solutionarea litigiilor de munca Articolul 213. Componenta comisiilor pentru solutionarea litigiilor de munca Articolul 214. Primirea cererilor si termenele de examinare a litigiilor de munca de catre comisia pentru solutionarea litigiilor de munca Articolul 215. Modul de adoptare a hotaririlor de catre comisia pentru solutionarea litigiilor de munca Articolul 216. Atacarea hotaririi comisiei pentru solutionarea litigiilor de munca Articolul 217. Exclus Articolul 218. Exclus Articolul 219. Exclus Articolul 220. Examinarea litigiilor de munca la judecatoriile populare raionale (orasenesti) Articolul 221. Cu privire la termenele de depunere a cererilor pentru solutionarea litigiilor de munca Articolul 222. Scutirea salariatilor, care se adreseaza instantei de judecata pentru solutionarea litigiilor de munca, de plata cheltuielilor de judecata Articolul 223. Restabilirea in lucru Articolul 224. Plata pentru timpul absentei fortate de la lucru sau pentru prestarea unei munci cu o retributie mai mica Articolul 225. Raspunderea materiala a persoanei oficiale, vinovate de concediere sau transferare nelegala Articolul 226. Executarea imediata a unor hotariri in legatura cu litigiile de munca Articolul 227. Termenul de executare a hotaririi comisiei pentru solutionarea litigiilor de munca Articolul 228. Executarea fortata a hotaririi comisiei pentru solutionarea litigilor de munca Articolul 229. Limitarea urmaririi sumelor,platite pe baza hotararii organelor, care examineaza litigiile de munca Articolul 230. Examinarea litigiilor de munca ale conducatorilor Articolul 230/1. Satisfacerea creantelor pecuniare Articolul 231. Modul de solutionare a conflictelor colective de munca +------------------------------------+ | Partea 5. Articolele 232 - 266 | +------------------------------------+ CAPITOLUL XV SINDICATELE, PARTICIPAREA SALARIATILOR LA CONDUCEREA INTREPRINDERILOR, INSTITUTIILOR, ORGANIZATIILOR Articolul 232. Dreptul salariatilor de a se asocia in sindicate Articolul 233. Drepturile sindicatelor Articolul 234. Dreptul lucratorilor de a participa la conducerea intreprinderii, institutiei, organizatiei Articolul 235. Colectivul de munca al intreprinderii institutiei, organizatiei Articolul 236. Indatoririle administratiei de a crea conditii, care sa asigure participarea salariatilor la conducerea intreprinderilor, institutiilor, organizatiilor Articolul 237. Relatiile reciproce dintre comitetul sindical si administratie Articolul 238. Drepturile comitetului sindical al intreprinderii, institutiei, organizatiei Articolul 239. Imputernicirile organelor sindicale la exercitarea de catre ele a controlului obstesc asupra respectarii legislatiei muncii si deservirii locative si sociale a salariatilor Articolul 240. Exclus Articolul 241. Punerea la dispozitie comitetelor sindicale ale intreprinderilor, institutiilor, organizatiilor, a incaperilor, mijloacelor de transport si mijloacelor de comunicare Articolul 242. Acordarea catre comitetele sindicale ale intreprinderilor, institutiilor, organizatiilor a cladirilor, incaperilor, constructiilor gradinilor si parcurilor pentru desfasurarea muncii cultural- educative, de intremare, de cultura fizica si sporive Articolul 243. Exclus CAPITOLUL XV-A COLECTIVUL DE MUNCA Capitolul XV-A Exclus CAPITOLUL XVI ASIGURARILE SOCIALE Articolul 244. Extinderea asigurarilor sociale asupra tuturor salariatilor Articolul 245. Mijloacele asigurarilor sociale Articolul 246. Telurile de asistenta pe linia asigurarilor sociale Articolul 247. Asigurarea cu ajutoare pentru pierderea temporara a capacitatii de munca Articolul 248. Asigurarea cu ajutoare pentru maternitate si nastere Articolul 249. Asigurarea cu ajutoare pentru nasterea copilului Articolul 250. Asigurarea cu agutoare pentru inmormintare Articolul 250/1. Conditiile de baza ale asigurarii si cuantumul ajutoarelor pe linia asigurarilor sociale Articolul 251. Asigurarea cu pensii Articolul 252. Exclus Articolul 253. Exclus CAPITOLUL XVII SUPRAVEGHEREA SI CONTROLUL ASUPRA RESPECTARII LEGISLATIEI MUNCII Articolul 254. Organele de supraveghere si controlul asupra respectarii legislatiei muncii Articolul 255. Supravegherea de stat asupra securitatii muncii in industrie Articolul 256. Supravegherea energetica de stat Articolul 257. Inspectia sanitara de stat Articolul 258. Controlul obstesc ale sindicatelor asupra respectarii legislatiei muncii Articolul 259. Raspunderea pentru incalcarea legislatiei muncii CAPITOLUL XVIII DISPOZITII FINALE Articolul 260. Particularitatile reglementarii juridice a muncii pentru unele categorii de lucratori Articolul 261. Exclus Articolul 262. Exclus Articolul 263. Temeiurile suplimentare pentru incetarea contractului individual de munca al unor categorii de salariati in anumite conditii Articolul 264. Exclus Articolul 265. Exclus Articolul 266. Calcularea termenelor, prevazute de prezentul Cod CAPITOLUL IV TIMPUL DE MUNCA [Art.46 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 47. Durata normala a timpului de munca Durata normala a timpului de munca al salariatilor angajati la toate intreprinderile, in institutii si organizatii, se stabileste de legislatie si nu poate fi mai mare de 40 de ore pe saptamina. [Art.47 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 48. Durata redusa a timpului de munca Durata redusa a timpului de munca se stabileste: 1) pentru salariati in virsta de la saisprezece pina la optsprezece ani - 36 ore pe saptamina, iar pentru persoanele in virsta de la cincisprezece pina la saisprezece ani (elevii in virsta de la paisprezece pina la cincisprezece ani care lucreaza in timpul vacantei) (art.181) - 24 ore pe saptamina; Durata timpului de lucru pentru elevii care lucreaza pe parcursul anului de invatamint, in timpul liber de invatatura nu poate sa depaseasca jumatate din durata maximala a timpului de lucru, prevazuta in alineatul intii al acestui punct pentru persoanele de virsta respectiva; 2) pentru salariatii, care lucreaza in conditii de munca vatamatoare - cel mult de 36 ore pe saptamina. Afara de acasta, legislatia stabileste durata redusa a timpului de munca pentru unele categorii de lucratori (invatatori, medici si altii). [Alin.1 art.48 modificat prin Legea nr.391-XII din 05.12.90] Articolul 49. Saptamina de munca de cinci zile si durata muncii zilnice Pentru salariati se stabileste saptamina de munca de cinci zile cu doua zile de repaus. In conditiile saptaminii de munca de cinci zile durata muncii zilnice (schimbului) este determinata de regulamentul de ordine interioara a muncii sau de graficele muncii in schimburi, pe care le aproba administratia de comun acord cu comitetul sindical al intreprinderii, institutiei, organizatiei, respectindu-se durata stabilita a saptaminii de munca (articolele 47 si 48). Saptamina de munca de cinci zile se stabileste de catre administratie impreuna cu comitetul sindical, tinindu-se seama de specificul muncii, de parerea colectivului de munca si de comun acord cu organul administratiei publice locale. [Alin.2 art.49 introdus prin Ucazul din 08.04.88] Articolul 50. Saptamina de munca de sase zile si durata muncii zilnice La intreprinderile, institutiile, organizatiile, in care, prin caracterul productiei si conditiile de munca, introducerea saptaminii de munca de cinci zile nu este rationala, se stabileste saptamina de munca de sase zile cu o zi de repaus. In conditiile saptaminii de munca de sase zile durata muncii zilnice nu poate fi mai mare de 7 ore, norma saptamanala fiind de 40 ore, 6 ore norma saptaminala fiind de 36 ore si 4 ore, norma saptaminala fiind de 24 ore. Saptamina de munca de sase zile se stabileste de catre administratie impreuna cu comitetul sindical, tinindu-se seama de specificul muncii, de parerea colectivului de munca si de comun acord cu Sovietul local de deputati ai poporului.* -------------------------- * In prezent - organul administratiei publice locale [Art.50 modificata prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Alin.2 art.50 introdus prin Ucazul din 08.04.88] Articolul 51. Durata muncii in ajunul zilelor de sarbatoare si zilelor de repaus In ajunul zilelor de sarbatoare (articolul 69) durata muncii salariatilor, cu exceptia salariatilor, mentionati in articolul 48 al prezentului Cod, se reduce cu o ora atit in conditiile saptaminii de munca de cinci zile, cit si in conditiile saptaminii de munca de sase zile. In ajunul zilelor de repaus durata muncii in conditiile saptaminii de munca de sase zile nu poate sa fie mai mare de 6 ore. Articolul 52. Durata muncii de noapte Cind munca se presteaza in timp de noapte, durata stabilita a muncii (schimbului) se reduce cu o ora. Acasta regula nu se extinde asupra salariatilor, pentru care este prevazuta de acum reducerea timpului de munca (punctul 2 al partii intii si partea a doua din articolul 48). Durata muncii de noapte este egala cu durata muncii de zi in cazurile, cind acest lucru este dictat de conditiile de productie, in special de intreprinderi, in care procesul de munca este neintrerupt, precum si la lucrarile pe schimburi, in conditiile saptaminii de munca de sase zile cu o zi de repaus. Timp de noapte este considerat timpul de la ora 10 seara pina la ora 6 dimineata. Articolul 53. Timpul de munca incomplect Prin acordul dintre salariat si administratie se poate stabili atit in timpul angajarii la lucru, cit si mai tirziu, ziua de munca incomplecta sau saptamina de munca incomplecta. La rugamintea femeii gravide, a femeii, care are copil in virsta de pina la paisprezece ani sau copil invalid in virsta de pina la saisprezece ani (inclusiv care se afla sub tutela ei), sau o persoana care ingrijeste de un membru al familiei bolnav in conformitate cu avizul medical, administratia este obligata sa le stabileasca ziua de munca incompleta sau saptamina de munca, incompleta. Retribuirea muncii in aceste cazuri se face proportional cu timpul lucrat sau in functie de productia obtinuta. Munca in conditiile timpului de munca incomplect nu atrage pentru salariat vre-o limitare a duratei concediului anual, in calcularea vechimii in munca sau limitarea altor drepturi de munca. [Art.53 modificata prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Alin.1 art.53 modificata prin Legea nr.391-XII din 05.12.90] [Alin.1 art.53 in redactia Ucazului din 27.10.87] Articolul 54. Ziua de munca nenormata Ziua de munca nenormata la intreprinderi, institutii, organizatii poate fi aplicata numai pentru salariatii aratati in listele, care se aproba in ordine stabilita. Articolul 55. Inceputul si sfirsitul muncii zilnice Ora cind incepe si se sfirseste munca zilnica (schimbul) se stabileste prin regulamentul de ordine interioara a muncii si prin graficele muncii in schimburi in conformitate cu legea. Articolul 56. Munca pe schimburi In conditiile muncii pe schimburi fiecare grup de lucratori trebuie sa presteze munca in cursul duratei stabilite a timpului de munca. Lucratorii se succed pe schimburi in mod uniform. Trecerea dintr-un schimb in altul se determina prin graficele muncii pe schimburi, aprobate de catre administratie de comun acord cu comitetul sindical, tinindu-se seama de specificul muncii si de parerea colectivului de munca. Este interzis de a repartiza pe lucratori la munca in curs de doua schimburi la rind. Graficele muncii in schimburi se aduc la cunostinta salariatilor nu mai tirziu decit cu o luna inainte de punerea lor in aplicare. [Alin.2 art.56 in redactia Ucazului din 08.04.88] [Alin.4 art.56 modificat prin Ucazul din 05.02.81] Articolul 57. Intreruperile intre schimburi Durata intreruperii in munca intre schimburi trebuie sa fie nu mai mica de durata dubla a timpului de munca din schimbul precedent (inclusiv pentru pauza pentru masa). Articolul 58. Evidenta globala a timpului de munca La intreprinderile, institutiile, organizatiile, in care procesul de munca este neintrerupt, precum si in unele intreprinderi de productie, sectii, sectoare, filiale si la unele timpuri de lucrari, unde din cauza conditiilor de produvtie (de munca) nu poate fi respectata durata zilnica sau saptaminala a timpului de munca, stabilita pentru categoria de salariati respectiva, se admite, de comun acord cu comitetul sindical al intreprinderii, institutiei, organizatiei sa se introduca evidenta globala a timpului de munca, urmind ca durata timpului de munca in perioada de evidenta sa nu depaseasca numarul normal al orelor de munca (articolel 47 si 48). Articolul 59. Impartirea zilei de munca in parti La lucrarile unde acesta este necesar datorita caracterului deosebit al muncii ziua de munca poate fi, in modul prevazut de lege, impartita in parti, dar durata totala a timpului de munca nu trebie sa fie mai mare de durata stabilita a muncii zilnice. Articolul 60. Limitarea muncii suplimentare Munca suplimentara, de regula, nu se admite. Munca suplimentara poate fi efectuata numai cu invoirea comitetului sindical al intreprinderii, institutiei, organizatiei si numai in cazuri exceptionale, prevazute in legislatie si in partea a cincea a prezentului articol. Munca suplimentara nu trebuie sa depasasca la fiecare salariat patru ore in curs de doua zile la rind si 120 de ore pe an. Se considera munca suplimentara munca prestata peste durata stabilita a timpului de munca (articolele 49-51 si 58). Administratia poate sa foloseasca munca suplimentara numai in urmatoarele cazuri exceptionale: 1) la efectuarea lucrarilor, necesare pentru apararea tarii, precum si pentru preintimpinarea unei calamitati cu caracter public sau a unei calamitati naturale, a unei avarii in productie si pentru inlaturarea imediata a urmarilor lor; 2) la efectuarea lucrarilor necesare de utilitate publica pentru aprovizionare cu apa, aprovizionare cu gaz, iluminare, canalizare, incalzire, transport si telecomunicatii - in vederea lichidarii unor imprejurari intimplatoare sau neasteptate, care tulbura functionarea lor dreapta; 3) in caz de necesitate de a termina lucrul inceput, care din cauza retinerii neprevazute sau intimplatoare, legate de conditiile tehnice ale productiei, n-a putut fi terminat in cursul orelor normale de munca daca intreruperea lucrului inceput poate sa duca la degradarea sau peirea avutului de stat sau obstesc; [Pct.4 exclus prin Legea nr.263-XIV din 24.12.98] 5) pentru continuarea muncii in caz de neprezentare a lucratorului de schimb, daca munca nu admite intrerupere; in aceste cazuri administratia este obligata sa ia imediat masuri pentru a-l inlocui pe lucratorul de schimb cu un alt lucrator; [Pct.6 exclus prin Legea nr.263-XIV din 24.12.98] La munca suplimentara nu pot fi admise persoanele, enumerate in articolele 164, 170, 171, 185 si 209 din prezentul Cod. Administratia este obligata sa tina evidenta precisa a muncii suplimentare, prestate de fiecare lucrator. [Alin.2 art.60 in redactia Ucazului din 05.02.81] CAPITOLUL V TIMPUL DE ODIHNA Articolul 61. Pauza pentru odihna si masa Salariatilor li se acorda o pauza cu o durata de cel mult doua ore pentru odihna si masa. Pauza nu intra in timpul de munca. La lucrarile, unde din cauza conditiilor de productie nu poate fi stabilita o pauza, trebuie sa se acorde salariatului posibilitatea de lua masa in timpul de munca. Lista acestor lucrari, ordinea si locul pentru masa se stabilesc de administratie de comun acord cu comitetul sindical al intreprinderii, institutiei, organizatiei. Salariatii folosesc timpul de pauza, dupa cum gasesc de cuviinta. In acest timp ei pot sa lipeasca de la locul de munca. Ora cind incepe si se termina pauza se stabileste prin regulamentul de ordine interioara a muncii. Articolul 62. Zilele de repaus In conditiile saptaminii de munca de cinci zile salariatilor li se acorda doua zile de repaus pe saptamina, iar in conditiile sapaminii de munca de sase zile - o zi de repaus. Zi de repaus pentru toti este duminica. A doua zi de repaus in conditiile saptaminii de munca de cinci zile, daca ea nu este stabilita prin lege, este prevazuta prin graficul de lucru al intreprinderii, institutiei, organizatiei, coordonat cu comitetul sindical al intreprinderii, institutiei, organizatiei. Ambele zile de repaus se acorda, de regula, la rind. Unuia din parinti (tutorelui, curatorului) care educa un copil invalid i se acorda dupa vointa lui suplimentar o zi libera in luna cu remunerare in marimea salariului de o zi din contul mijloacelor asigurarii sociale. [Alin.3 art.62 introdus prin Legea nr.391-XII din 05.12.90] Articolul 63. Zilele de repaus la intreprinderile, institutiile, organizatiile, in care procesul de munca este neintrerupt La intreprinderile, institutiile, organizatiile, functionarea carora nu poate fi intrerupta in legatura cu conditiile tehnico-industriale sau din cauza necesitatii deservirii neintrerupte permanete a populatiei, zilele de repaus se acorda in diferite zile a saptaminii la rind fiecariu grup de salariati potrivit graficului muncii in schimburi, acordat de administratie de comun acord cu comitetul sindical al intreprinderii, institutiei, organizatiei. Articolul 64. Zilele de repaus la intreprinderile, institutiile, organizatiile, legate de deservirea populatiei La intreprinderile, in institutiile, organizatiile, in care munca, nu poate fi intrerupta in ziua de repaus generala in legatura cu necesitatea deservirii populatiei (magazinele, intreprinderile de deservire sociala, teatrele, muzeele si altele), zilele de repaus se stabilesc de catre organele administratiei publice locale. Articolul 65. Zilele de repaus in conditiile evidentei globale a timpului de munca In conditiile evidentei globale a timpului de munca zilele de repaus se acorda salariatilor in conformitate cu graficul (programul) lucrarilor, coordonat cu comitetul sindical al intreprinderii, institutiei, organizatiei. Articolul 66. Durata repausului saptaminal neintrerupt Durata repausului saptaminal neintrerupt trebuie sa fie nu mai mica de patruzeci si doua de ore. Articolul 67. Interzicerea muncii in zilele de repaus. Cazurile exceptionale de atragere a unor salariati la munca in zilele de repaus Munca in zilele de repaus este interzisa. Atragerea unor salariati la munca in aceste zile se admite numai cu invoirea comitetului sindical al intreprinderii, institutiei, organizatiei si numai in cazuri exceptionale, stabilite prin legislatie, precum si in urmatoarele cazuri exceptionale: 1) pentru preintimpinarea unei calamnitati cu caracter public sau a unei calamnitati naturale, a unei avarii in productie si pentru inlaturarea imediata a urmarilor lor; 2) pentru preintimpinarea unor accidente, a peirii sau degradarii avutului de stat sau obstesc; 3) pentru efectuarea unor lucrari de neaminat, care n-au putut fi prevazute dinainte, de indeplinirea urgenta a carora depinde desfasurarea normala de mai departe a activitatii intreprinderii, institutiei, organizatiei, sau a unor subunitati ale lor; 4) pentru efectuarea lucrarilor de incarcare-descarcare urgente si a lucrarilor legate de ele la transporturi in scopul de a preveni sau inlatura stationarea neproductiva a mijloacelor de transport si acumularea incarcaturilor in punctele de expediere si de destinatie. Atragerea salariatilor la munca in zilele de repaus se face pe baza unui ordin in scris (dispozitie in scris) al administratiei. [Alin.1 art.67 in redactia Ucazului din 05.02.81] Articolul 68. Retributia muncii in zilele de odihna Munca prestata in zilele de odihna, daca nu este prevazuta in grafic se compenseaza oferindu-i-se salariatului in decurs de o luna o alta zi de odihna, cu retributia in marime de cel putin un salariu sau se remunereaza, la dorinta acestuia, in marimea dubla a salariului pe unitate de timp sau a remuneratiei de o zi, fara acordarea unei zile suplimentare de odihna. Retribuirea pentru munca prestata in ziua de odihna se calculeaza in modul prevazut de articolul 95 din prezentul Cod. [Art.68 in redactia prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.68 modificat prin Ucazul din 08.04.88] Articolul 69. Zilele de sarbatoare La intreprinderi, institutii, organizatii nu se lucreaza in urmatoarele zile de sarbatoare: - 1 ianuarie - Anul Nou - 7-8 ianuarie - Nasterea lui Iisus Hristos (Craciunul); - 8 Martie - Ziua internationala a femeii; - prima si a doua zi de Pasti conform calendarului bisericesc; - ziua de luni la o saptamina dupa Pasti (Pastele blajinilor); - 1 mai - Ziua internationala a solidaritatii oamenilor muncii; - 9 mai - Ziua Victoriei si a comemorarii eroilor cazuti pentru independenta Patriei; - 27 august - Ziua Independentei; - 31 august - sarbatoarea "Limba noastra"; - Ziua sfintului in al carui nume e sfintinta biserica din localitatea respectiva (Hramul bisericii). [Art.69 modificat prin Legea nr.692-XII din 27.08.91] [Art.69 in redctia Legii nr.434-XII din 26.12.90] [Art.69 in redactia Ucazului din 05.02.81] Articolul 70. Cazurile exceptionale de atragere la munca in zilele de sarbatoare In zilel de sarbatoare se admit lucrarile, oprirea carora nu este posibila in legatura cu conditiile tehnica-industriale (intreprinderile, institutiile, organizatiile care functioneaza fara intrerupere), lucrarile, determinate de necesitatea deservirii populatiei, precum si lucrarile de reparatii si de incarcare-descarcare urgenta. Articolul 71. Concediile anuale Tuturor salariatilor li se acorda concedii anuale, mentininduli-se locul de munca (functia) si cistigul mediu (articolele 72 si 73). Articolul 72. Durta concediului Concediul anual se acorda salariatilor pe o durata de cel putin 24 zile lucratoare (luindu-se drept baza saptamina de munca de sase zile). Modul de calculare a duratei concediului anual platit se stabileste de legislatie. Salariatilor sub optsprezece ani li se acorda un concediu anual cu o durata de o luna calendaristica. [Alin.1 art.72 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 73. Concediile suplimentare Se acorda concedii anuale suplimentare: 1) salariatilor, care lucreaza in conditii de munca invatatoare; 2) salariatilor, care lucreaza in unele ramuri ale economiei nationale si au o mare vechime in munca la aceias intreprindere, organizatie; 3) lucratorilor cu ziua de munca nenormata; 4) In alte cazuri, prevazute de lege. Administratia poate de sine statator, pornind de la posibilitatile economice si tinind cont de modul de repartizare a cheltuielilor, sa stabileasca pentru salariatii sai concedii suplimentare. [Art.74 modificata si completata prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.74 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 75. Modul de acordare a concediilor Concediul pentru primul an de munca se acorda salariatilor dupa expirarea a unsprezece luni de munca neintrerupta la intreprinderea, institutia, organizatia respectiva. Inainte de expirarea a unsprezece luni de munca neintrerupta concediul poate fi acordat la cererea lucratorului: 1) femeilor - inainte de concediul de maternitate sau imediat dupa el; 2) salariatilor sub optsprezece ani; 3) in alte cazuri, prevazute de lege. Salariatilor, transferati dintr-o intreprindere, institutie, organizatie in alta intreprindere, institutie, organizatie, concediul le poate fi acordat inainte de expirarea a unsprezece luni de munca dupa transferare. Concediul pentru anul al doilea si anii urmatori de munca poate fi acordat in orice timp al anului de munca in conformitate cu ordinea de acordare a concediilor. Sotilor care lucreaza, ale caror sotii se alta in concediul de maternitate, li se acorda concediul anual, dupa dorinta lor, in timpul concediului sotiei. [Alin.5 art.75 introdus prin Legea nr.391-XII din 05.12.90] Articolul 76. Calcularea vechimii in munca, care da dreptul la concediu In vechimea de munca, care da dreptul la concediu, intra: 1) timpul efectiv lucrat; 2) timpul, cind salariatul n-a lucrat de fapt, dar si-a pastrat locul de munca (functia) si salariul in intregime sau in parte (inclusiv timpul pentru lipsa fortata de la lucru, platita in cazul cind a fost concediat sau transferat in mod nejustificat la o alta munca si mai tirziu a fost restabilit la lucru); 3) timpul, cind salariatul n-a lucrat de fapt, dar si-a pastrat locul de munca (functia) si a primit ajutor in cadrul asigurarilor sociale de stat, cu exceptia concediului postnatal partial platit pina la un an si jumatate; 4) alte perioade de timp, prevazute de lege. [Pct.3 art.76 completat prin Ucazul din 03.02.83] Articolul 77. Ordinea de acordare a concediilor Ordinea de acordare a concediilor se stabileste de catre administratie de comun acord cu comitetul sindical al intreprinderii, institutiei, organizatiei. La stabilirea ordinii concediilor se tine seama de dorinta salariatilor si de interesele asigurarii activitatii normale a intreprinderii, institutiei organizatiei. Concediile se acorda in cursul intregului an calendaristic. Articolul 78. Acordarea anuala a concediului. Cazurile exceptionale de aminare a concediului Concediul trebuie sa fie acordat anual la termenul stabilit. Concediul anual poate fi aminat sau prelungit: 1) in cazul incapacitatii temporare de munca a salariatului; 2) in cazul cind salariatului i s-a incredintat indeplinirea unor indatoriri de stat sau obstesti; 3) in alte cazuri, prevazute de lege. In cazurile exceptionale, cind acordarea concediului salariatului in anul de munca curent poate sa se rasfringa negativ asupra desfasurarii normale a activitatii intreprinderii, institutiei, organizatiei, concediul, cu consimtamintul lucratorului si in coordonare cu comitetul sindical al intrerpinderii, institutiei, organizatiei, poate fi aminat pe anul de munca urmator. In asemenea caz concediul cu durata de cel putin 6 zile de lucru pentru fiecare an de munca trebuie sa fie folosit nu mai tirziu decit in cursul unui an dupa aparitia dreptului la concediu. Partea ramasa a concediului nefolosit poate fi alaturata la concediul pentru urmatorul an de munca. Este interzisa neacordarea concediului anual in curs de doi ani la rind, precum si neacordarea concediului salariatilor sub optsprezece ani si lucratorilor, care au dreptul la concediul suplimentar in legatura cu conditiile de munca vartamatoare. [Alin.3,4 art.78 in redactia Ucazului din 04.08.88] Articolul 79. Neincluderea concediilor de incapacitate temporara de munca sau de maternitate in concediile anuale Concediile, acordate in ordinea stabilita in legatura cu incapacitatea temporara de munca, sau concediile de maternitate nu se includ in concediile anuale. Articolul 80. Inadmisibilitatea inlocuirii concediului prin compensatie in bani Nu se admite inlocuirea concediului prin compensatie in bani, cu exceptia cazurilor de concediere a salariatului, care nu si-a folosit concediul. Articolul 81. Concediul fara mentinerea salariului Din motive familiale si din alte motive intemiate, la cererea salariatului i poate acorda, cu invoirea conducatorului intreprinderii, institutiei, organizatiei sau a conducatorului unitatii de productie, un concediu de scurta durata fara mentinerea salariului, in care scop se emite un ordin (dispozitie). In cazurile necesare, prin intelegere intre parti, timpul cit dureaza acest concediu poate fi lucarat de catre salariat in perioada urmatoare, pornindu-se de la conditiile si posibilitatile productiei. [Art.81 completat prin Ucazul din 25.08.83] [Art.81 in redactia Ucazului din 05.02.81] CAPITOLUL VI SALARIUL Articolul 82. Retribuirea muncii Retribuirea muncii salariatului este in raport direct cu cererea si oferta fortei de munca pe piata muncii, cu cantitatea si calitatea muncii, cu rezultatele si conditiile functionarii intreprinderii, institutiei, organizatiei si in limitele mijloacelor alocate pentru aceste scopuri nu se limiteaza la cuantumuri maxime. La stabilirea retribuirii muncii nu se admite discriminare pe temeiul sexului, virstei rasei, nationalitati, starii materiale, atitudinii fata de religie, convingerilor. [Art.82 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 83. Garantiile sociale de stat in domeniul retribuirii muncii Garantiile sociale de stat in domeniul retribuirii muncii includ salariul minim stabilit de stat, tarifele de stat de retribuire a muncii precum si suplimentele de plata si sporurile (platile) reglementate de stat cu caracter de compensare. [Art.83 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 84. Cuantumul minim al salariului Cuantumul minim al salariului stabilit de stat este obligatoriu pentru toate intreprinderile, institutiile si organizatiile indiferent de tipul de proprietate si nu poate fi micsorat de catre acestea nici prin contractul colectiv de munca, nici prin contractul individual de munca. Cuantumul minim al salariului se garanteaza salariatilor numai cu conditia executarii de catre ei a obligatiilor (normelor) de munca in orele de program - stabilite de legislatie In cuantumul minim al salariului nu se includ suplimentele, sporurile la salariu, premiile si alte recompense. [Art.84 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 85. Indexarea salariului Indexarea salariului se efectuiaza in modul stabilit de legislatie. [Art.85 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Alin.2 art.85 introdus prin Ucazul din 08.04.88] [Art.85 in redactia Ucazului din 27.04.84] Articolul 86. Tarifele de stat de salarizare Tarifele de stat de salarizare sunt salariile tarifare salariile functiei, care determina nivelul minim de retribuire a muncii pe grupe concrete de profesii si pe categorii de calificare pentru executare de catre salariati a obligatiilor (normelor) de munca in orele de program stabilite de legislatie. Tarifele de stat de salarizare se stabilesc pe baza cuantumului minim al salariului si al coeficientilor tarifari ai Retelei tarifare unice de salarizare, tinindu-se seama de gradul de complexitate a muncii si de nivelul califarii salariatului, indiferent de domeniul de aplicare a muncii. Tarifele de stat de salarizare in calitate de garantie minima a retribuirii muncii salariatilor de calificare corespunzatoare se aplica in mod obligatoriu la toate intreprinderile, institutiile, organizatiile si servesc drept baza pentru stabilirea cuantumurilor concrete ale salariilor tarifare si de functie in limitele mijloacelor proprii (alocate) prevazute in aceste scopuri in contractele colective de munca (acordurile tarifare), precum si in devizele de cheltuieli pentru intretinerea institutiilor si organizatiilor finantate din buget. Tarifele de stat de salarizare le sunt garantate salariatilor cu conditia executarii de catre acestia a obligatiilor de munca stabilite in contractele colective de munca (acordurile tarifare), contractele individuale de munca. Tarifele de stat de salarizare se modifica in corespundere cu reexaminarea cuantumului minim al salariului. [Art.86 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.86 in redctia Ucazului din 08.04.88] Articolul 87. Retribuirea muncii prestate in conditii nefavorabile Platile minime de compensare pentru munca prestata in conditii nefavorabile se stabilesc in marimi fixe pentru salariatii de orice calificare, care muncesc in conditii egale la intreprinderea, institutia organizatia respectiva, dar in marime nu mai mica decit 0,5 din salariul minim. Sporurile pentru munca prestata in conditii nefavorabile cu acordul salariului, pot fi compensate in totalitate sau partial prin plata echivalenta in natura sau in alt mod. [Art.87 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 88. Sistemele de retribuire a muncii Munca salariatilor este retribuita pe unitate de timp, in acord sau dupa alte sisteme de retribuire. Pentru stimularea muncii salariatilor pot fi aplicate diverse sisteme de premiere si compensare. Sistemele de retribuire a muncii si cuantumurile concrete al salariilor tarifare si salariilor functiei, precum si alte forme si conditii de retribuire si stimulare a muncii se stabilesc prin negocieri colective sau individuale intre persoanele juridice sau fizice, care sunt patroni si salariati sau reprezentantii acestora in functie de posibilitatile financiare ale patronului si se fixeaza in contractele colective de munca (acordurile tarifare), iar in cazul in care aceste contracte lipsesc - in contractele individuale de munca. [Art.88 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Alin.3 art.88 in redactia Ucazului din 27.04.84] Articolul 89. Recompensa pe baza rezultatelor activitatii anuale Pe linga sistemele de retribuire a muncii se poate stabili o recompensa pentru salariatii intreprinderilor si organizatiilor pe baza rezultatelor activitatii anuale din fondul format din contul beneficiului, obtinut de intreprindere, organizatie. Cuantumul recompensei se stabileste, tinindu-se sama de rezulataele muncii salariatului si de durata vechimii sale neintrerupte in munca la intreprindere, organizatie. Regulamentul cu privire la modul de plata a recompensei se aproba de catre administratia de acord cu comitetul sindical al intreprinderii, organizatiei. [Alin.2 art.89 in redactia Ucazului din 27.04.84] Articolul 90. Anuntarea salariatilor despre introducerea noilor conditii de retribuire a muncii si despre modificarea lor Administratia este obligata sa-i anunte pe salariati nu mai tirziu decit cu o luna inainte despre introducerea noilor conditii de retribuire a muncii si despre modificarea celor existente. [Art.90 modificat prin Ucazul din 05.02.81] Articolul 91. Retribuirea muncii in caz de efectuare a lucrarilor de diferita calificatie Cind se efectuieaza lucrari de diferita calificare, munca muncitorilor retribuiti pe unitate de timp, precum si a slujbasilor este retribuita dupa munca de calificare mai inalta. Munca muncitorilor care lucreaza in acord este retribuita dupa tarifurile lucrarii efectuate. In ramurile economiei nationale, unde in legatura cu caracterul de productie muncitorilor care lucreaza in acord li se incredinteaza efectuarea unor lucrari cu tarife mai mici decit categoriile ce le-au fost acordate, se plateste muncitorilor, care efectueaza aceste lucrari, diferenta intre categorii, daca acest lucru este prevazut de contractul colectiv de munca. Plata se face, daca muncitorul indeplinestre normele de productie si daca intre categorii exista o diferenta de cel putin doua categorii. Prevederea cu privire la plata diferentei intre categorii nu se aplica in cazurile, cind prin caracterul productiei efectuarea lucrarilor de diferite categorii intra in sfera indatoririlor permanente ale lucratorului. Articolul 92. Retribuirea muncii in caz de deservire a mai multor masini unelte In cazul cind muncitorii care lucreaza in acord sunt trecuti la deservirea masinilor-unelte,a mecanismelor, a aparatelor peste normele stabilite, retribuirea muncii este mai mare. Cuantumurile concrete de marire a retribuirii muncii in limitele, prevazute de legislate, se stabilesc de catre administratie, tinindu-se seama de conditiile de munca. [Art.49 in redactia Ucazului din 27.04.84] Articolul 93. Retribuirea muncii in caz de cumul de profesii si de indeplinire a atributiilor unor lucratori, care lipsesc temporar Salariatilor, care, in afara de lucrul lor de baza, prevazut in contractul individual de munca, indeplinesc la una si aceeasi intreprindere, institutie, organizatie o munca suplimentara de o alta profesie (functie) sau atributiile unui lucrator temporar absent, fara a fi scutiti de lucrul lor de baza, li se plateste un spor pentru cumularea de profesii (functii) sau pentru indeplinirea atributiilor lucratorului, care lipsesc temporar. Cuantumurile sporurilor pentru cumularea de profesii (functii) sau pentru indeplinirea atributiilor lucratorului, care lipseste temporar, se stabilesc de catre administratie de comun acord cu comitetul sindical al intreprinderii, institutiei, organizatiei in conformitate cu legislatia. [Art.93 modificat prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.93 in redactia Ucazului din 03.02.83] Articolul 94. Retributia pentru munca prestata peste orele de program Retributia pentru munca prestata peste orele de program in cazul remuneratiei pe unitate de timp se efectueaza pentru primele doua pre in marime de cel putin 1,5 din salariul tarifar (salariul lunar) stabilit lucratorului pe unitate de timp, iar pentru orele urmatoare - cel putin in marime dubla. Retributia pentru munca prestata peste orele de program, in cazul remuneratiei in acord, se efectueaza pentru primele doua ore in marime de cel putin 50% din salariul tarifar al salariatului retribuit pe unitate de timp de categorie respectiva, iar pentru orele urmatoare - in marime de cel putin 100% din acest salariu tarifar. Compensarea muncii suplimentare cu timp liber nu se permite. [Art.94 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 95. Compensatia pentru munca prestata in ziua de sarbatoare Munca prestata in ziua de sarbatoare (articolul 70) este retribuita salariatilor: 1) care lucreaza in acord - cel putin in marimea dubla a tarifului in acord; 2) a caror munca este retribuita pe baza tarifelor de salarizare pe unitate de timp sau zi - cel putin in marimea dubla a salariului de unitate de timp sau za; 3) a caror munca este retribuita cu salariul lunar - in marime de cel putin un salariu pe unitate de timp sau a remuneratiei de o zi peste salariu, daca munca in ziua de sarbatoare a fost prestata in limitele normei lunare a timpului de munca si de cel putin in marime dubla a salariului pe unitate de timp sau a remuneratiei de o zi peste salariu, daca munca a foct prestata peste norma lunara. La dorinta salariatului, care a prestat munca in zi de sarbatoare, lui i se poate acorda o alta zi de odihna. [Art.95 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 96. Retributia pentru munca prestata in timp de noapte Retributia pentru munca prestata in timp de noapte se stabileste in marime de cel putin 1,5 din salariul tarifar (salariul lunar) pe unitate de timp stabilit salariątului. [Art.96 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 96/1. Dreptul intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor, la stabilirea suplimentelor de plata si sporurilor cu caracter de compensare si stimulare Intreprinderile, institutiile si organizatiile sunt in drept sa majoreze sporurile prevazute in articolele 68, 87, 94, 95 si 96 in marimi ce depasesc nivelul lor minim stabilit de legislatie, precum si sa aplice alte suplimente de plata si sporuri cu caracter de compensare si stimulare in limitele mijloacelor proprii (alocate), prevazute pentru aceste scopuri in contractele colective de munca (acordurile tarifare) sau in divizele de cheltuieli pentru intretinerea institutiilor si organizatiilor finantate din buget. [Art.96/1 introdus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 97. Retribuirea muncii in caz de neindeplinire a normelor de productie, in caz de producere de rebuturi si de intrerupere in munca, care au avut loc nu din vina salariatului In caz de neindeplinire a normelor de productie, in caz de producere de rebuturi si de intrerupere in munca, care au avut loc nu din vina salariatului, retribuirea se face in proportiile, prevazute de legislatie. Articolul 98. Modul de retribuire a muncii in caz de neindeplinire a normelor de productie In conformitate cu legislatia in caz de neindeplinire a noremelor de productie fara vina salariatului retribuirea se face pentru munca efectiv prestata. In cazul acesta salariul lunar nu poate fi mai mic de doua treimi din salariul tarifar in functie de categoria (leafa), ce i s-a stabilit. In caz de neindeplinire a normelor de productie din vina salariatului retribuirea se face potrivit muncii prestate. [Art.98 in redactia Ucazului din 08.04.88] Articolul 99. Modul de retribuire a muncii in caz de producere a rebutului In conformitate cu legislatia in caz de producere a rebutului fara vina salariatului retribuirea muncii prestate la producerea rebutului se face dupa tarifuri micsorate. Salariul lunar al salariatului nu poate fi in aceste cazuri mai mic de doua treimi din salariul tarifar in functie de categoria (leafa), ce i s-a stabilit. Rebutul de articole, care s-a produs din cauza unui defect interior din materialul prelucrat, precum si rebutul fara vina lucratorului si care a foct constatat dupa receptionarea articolului de catre organul controlului tehnic este retribuit acestui lucrator la fel ca si articolele bune. Rebutul total din vina salariatului nu se retribuie. Rebutul partial din vina salariatului se retribuie, in functie de gradul unitatii productiei, dupa tarifuri reduse. [Art.99 in redactia Ucazului din 08.04.88] Articolul 100. Modul de retribuire a timpului de stationare si in caz de insusire a unor noi procese de productie (produse) Retribuirea timpului de stationare nu din vina salariatului, in cazul daca acesta a preintimpinat administratia despre o eventuala stationare sau despre inceputul stationarii, se efectueaza in marime de cel putin doua treimi din salariul tarifar (salariul functiei) pe unitate de timp stabilit salariatului, dar nu mai putin de un salariu minim pe unitate de timp, stabilit de legislatie pentru fiecare ora de stationare. Modul de inregistrare a stationarii produse nu din vina salariatului si marimea retribuirii concrete se stabilesc in contractele colective de munca (acordurile tarifare) si in contractele individuale de munca. Timpul de stationare din vina salariatului nu se remunereaza. Pentru perioada insusirii de catre salariat a unui nou proces de productie (produs) poate sa se acorde un supliment de plata pina la marimea salariului mediu de mai inainte in modul si in conditiile de contractul colectiv de munca. [Art.100 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.100 in redactia Ucazului din 08.04.88] Articolul 101. Mentinerea salariului in caz de transferare la o alta munca permanenta cu o retributie mai mica si in caz de permutare In cazul cind salariatul este transferat la o alta munca permanenta cu o retributie mai mica, lucratorul isi pastreaza cistigul sau mediu de mai inainte in curs de doua saptamini din ziua transferarii lui. In cazurile cind in urma permutarii salariatului (partea a doua a articolului 29) cistigul se micsoreaza din cauze ce nu depind de el, se acorda o plata suplimentara pina la suma salariului mediu precedent in curs de doua luni din ziua permutarii. [Art.101 completat prin Ucazul din 08.04.88] Articolul 102. Termenele de modul de plata a salariului Salariul se plateste periodic in zilele de lucru stabilite in contractul colectiv de munca, in contractul individual de munca, dar, de regula, nu mai rar decit de doua ori pe luna. Cu acordul salariatul plata salariului poate fi efectuata prin institutii bancare sau prin transfer postal pe contul (adresa) indicat de el, cu achitarea obligatorie a acestor servicii din contul intreprinderii, institutiei, organizatiei. Plata salariului pentru o lucrare ocazionala, care dureaza mai putin de doua saptamini se efectueaza imediat dupa executarea acestuia. In cazurile cind ziua de plata a salariului coincide cu ziua de odihna sau de sarbatoare, salariul se plateste in ajunul acestor zile. Salariul pentru timpul concediu se plateste nu mai tirziu cu 3 zile inainte de inceputul concediului. In cazul decesului salariatului salariul ce i se cuvine i se plateste sotului (sotiei) copiilor sau parintilor lui, iar in lipsa acestora - altor mostenitori in conformitate cu legislatia. Administratia este obligata sa instiinteze salariatul despre conditiile primirii salariului (marimea salariului, forma retributiei, modul de calculare, periodicitatea si locul de plata, retinerile). In fiecare caz in parte administratia este obligata sa informeze salariatul despre suma totala a salariului, retinerile efectuate, inducindu-se marimea lor si cauzele retinerilor, suma ce i se cuvine s-o primeasca, precum si sa asigure inscrierile respective in documentele de plata. [Art.102 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] [Art.102 modificat prin Ucazul din 05.02.81] Articolul 102/1. Raspunderea pentru incalcarea termenelor si modului de achitare a salariului In cazul neachitarii, din vina administratiei intreprinderii, institutiei, organizatiei, indiferent de tipul de proprietate si forma organizatorico-juridica, a salariului ce i se cuvine salariatului in termenul si modul stabilit in articolul 102 din prezentul Cod. Persoanele cu functii de raspundere poarta raspundere in conformitate cu legislatia in vigoare, pina la destituirea din functie. [Art.102/1 introdus prin Legea nr.919-XII din 11.07.96] Articolul 103. Locul de plata a salariului Salariul se plateste salariatului la locul lui de munca. [Art.103 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 104. Termenele de lichidare a socotelilor in caz de concediere Daca nu se considera cuantumul tutror sumelor, ce se cuvin salariatului de la intreprindere, institutie, organizatie, lichidarea socotelilor se face: 1) in caz de desfacere a contractului individual de munca cu un lucrator, care continua sa lucreze pina in ziua concedierii, - in ziua concedierii; 2) in caz de desfacere a contractului individual de munca cu un lucrator, care nu lucreaza pina in ziua concedierii (in caz de boala, de lipsa nemotivata de la lucru, de privatiune de libertate s.a.), cel mult in ziua urmatoare dupa ce lucratorul concediat a cerut sa i se faca lichidarea socotelilor. Daca se contesta cuantumul sumelor, ce se cuvin lucratorului la concediere, administratia este obligata, in orice caz, sa plateasca in termenul prevazut in acest articol suma necontestata de ea. Articolul 105. Raspunderea pentru retinerea eliberarii carnetului de munca Daca eliberarea carnetului de munca este retinuta din vina administratiei, lucratorului i se plateste cistigul mediu pentru tot timpul ansentei fortate de la lucru. [Art.105 in redactia Ucazului din 08.04.88] Articolul 106. Carnetele de salarizare Dupa cinci zile de la angajarea la lucru administratia este obligata sa elibereze tuturor salariatilor, a caror munca este retribuita in acord, carnete de salarizare. In carnetele de salarizare se inscriu conditiile de munca si calculare cu privire la salariu. Articolul 107. Deservirea materiala, de trai si culturala a salariatilor din contul fondurilor sociale de consum Pe linga salariu salariatii primesc din contul fondurilor sociale de consum ajutoare pe linia asigurarilor sociale de stat si pensii, bilete pentru sanatorii, case de odihna si baze de turizm, li se asigura asistenta medicala gratuita si de invatamint gratuit, li se fac alte plati si li se acorda alte inlesniri. Mijloacele din fondurile susaratate se aloca de asemenea pentru constructia de locuinte, scoli, institutii social-culturale si medicale, pentru imbunatatirea deservirii social-culturale a salariatilor, precum si pentru intretinerea copiilor in institutiile prescolare. CAPITOLUL VII NORMELE DE MUNCA SI TARIFURILE PENTRU PLATA MUNCII IN ACORD Articolul 108. Normele de munca Normele de munca - normele de productie, de timp, de deservire, de personal - se stabilesc pentru salariati in concordanta cu nivelul atins a tehnicii, tehnologiei, al organizarii productiei si al muncii. In conditiile formelor colective de organizare si de retribuire a muncii se pot aplica, de asemenea, norme combinate si complexe. Normele de munca urmeaza sa fie inlocuite in mod obligatoriu prin altele noi pe masura atestarii si rationalizarii locurilor de munca, introducerii tehnicii si a tehnologiei noi, actiunilor tehnico- organizatorice, care asigura cresterea productivitatii muncii. Obtinerea unui inalt nivel al fabricarii productiei de catre un anumit lucrator, o anumita brigada pe calea aplicarii din proprie initiativa a unor noi procedee de munca si a experientei inaintate, perfectionarii cu fortele proprii a locurilor de munca nu constituie un temei pentru revizuirea normelor. [Art.108 in redactia Ucazului din 08.04.88] Articolul 109. Introducerea, inlocuirea si revizuirea normelor de munca Introducerea, inlocuirea si revizuirea normelor de munca se efectueaza de catre administratie de comun acord cu comitetul sindical. Despre introducera noilor norme de munca salariatii trebuie sa fie anuntati cel putin cu o luna inainte. Administratia este obligata sa lamureasca lucratorilor cauzele revizuirii normelor de munca, precum si conditiile, in care trebuie sa se aplice noile norme. [Art.109 in redactia Ucazului din 08.04.88] [Alin.2 art.109 modificata prin Ucazul din 05.02.81] Articolul 110. Inlocuirea si revizuirea normelor unice si a normelor-tip Inlocuirea si revizuirea normelor unice si a normelor-tip (interramurale, ramurale, departamentale) se efectueaza de catre organele, care le-au aprobat. [Art.110 in redactia Ucazului din 08.04.88] Articolul 111. Stabilirea tarifurilor de retribuirea muncii in acord La retribuirea muncii in acord tarifurile se stabilesc pornind de la categoriile de munca, salariile tarifare (salariile de functie) si normele de productie (normele de timp) stabilite. Tariful pentru munca platita in acord se stabileste prin impartirea tarifului pe ora (pe zi), care corespunde cu categoria muncii prestate, cu norma de productie pe ora (pe zi).Tariful pentru munca in acord poate fi stabilit de asemenea prin inmultirea salariului tarifar pe ora (pe zi), care corespunde cu categoria muncii prestate, cu norma de timp in ore sau zile. Articolul 112. Stabilirea sarcinilor normate si a nomelor de deservire La retribuirea muncii pe unitate de timp se stabilesc pentru salariati sarcini normate. Pentru indeplinirea anumitor functii si volume de lucrari pot fi stabilite norme de deservire sau norme ale efectivului de lucratori. [Art.112 in redactia Ucazului din 08.04.88] Articolul 113. Mentinerea pentru salariati-inventatori si ratioalizatori pe un anumit termen a tari- furilor anterioare Pentru salariati - autori ai inventiilor sau propunerilor de rationalizare, in urma folosirii carora sunt puse in aplicare tarife mai mici, tarifele anterioare se mentin timp de sase luni la data inceperii utilizarii acestora. Tarifurile anterioare sint mentinute si in cazurile cind inventatorul sau rationalizatorul n-a prestat mai inainte o munca, pentru care normele si tarifurile au fost schimbate in legatura cu aplicarea propunerii sale si a fost trecut la aceasta munca dupa prezentarea propunerii. Pentru ceilalti lucratori care au acordat inventatorul sau rationalizatorului ajutor la aplicarea inventiei, propunerii, se mentin tarifele anterioare in curs de trei luni. Articolul 114. Asigurarea conditiilor normale de munca pentru indeplinirea normelor de productie Administratia este obligata sa asigure conditii normale de munca, pentru ca salariatii sa-si indeplineasca normele de productie. Aceste conditii sint: 1) starea buna a masinilor, masinilor-unelte si dispozitivelor; 2) asigurarea la timp a documentatiei tehnice; 3) calitatea corespunzatoare a materialelor si instrumentelor, necesare pentru indeplinirea muncii, precum si aprovizionarea la timp cu ele; 4) aprovizionarea la timp a productiei cu energie electrica, gaz si alte surse de alimentare cu energie; 5) conditii de munca fara pericol si sanatoase (respectarea regulamentului si normelor cu privire la tehnica securitatii, lumina necesara, incalzirea, ventilarea, lichidarea urmarilor daunatoare ale zgomotului, radiatiilor, vibratiilor si altor factori, care au actiune negativa asupra sanatatii lucratorilor, s.a.m.d.). [Art.115 exclus prin Legea nr.1315-XII din 02.03.93] CAPITOLUL VIII GARANTIILE SI COMPENSATIILE Articolul 116. Garantiile pentru salariatii alesi in functii elective in organele de stat Salariatii eliberati din serviciu in legatura cu alegerea lor in functii elective in organele de stat, primesc, dupa terminarea imputernicirilor lor in functia electiva, munca (funcitia) anterioara, iar in caz daca aceasta lipseste - o alta munca (functie) de valoare egala la aceeasi sau, cu consimtamintul salariatului, la alta intreprindere, institutie, organizatie. [Art.116 in redactia Legii nr.1315-XII din 02.03.93] Articolul 117. Garantiile pentru salariati in timpul indeplinirii indatoririlor de stat sau obstesti In timpul indeplinirii indatoririlor de s